vDe mai bine de 25 de ani, o voce si o chitara fac casa buna cu sufletele romanilor. Fie ca a cantat propriile piese sau a compus pentru colegi la fel de valorosi ca si el, Nicu Alifantis a avut intotdeauna ceva al lui, care te face sa visezi cu ochii deschisi. Si sa te trezesti cantand. Fanii au simtit lipsa unui disc nou pret de 7 ani. A venit timpul ca favoritul lor sa le rasplateasca asteptarea. - Domnule Nicu Alifantis, ati fost o prezenta mult prea "discreta" in ultima vreme. Care este cauza? - Cauza sunt eu, pentru ca sunt un personaj discret din fire. Consider ca un artist este interesant pe scena, nu in manifestari mondene. - Ma refeream la partea pur artistica a vietii. Ati cam lipsit din prim-planul acesteia, dar se zvoneste ca pritociti un album nou. Ce aveti de spus in apararea dumneavoastra? - Se zvoneste bine. Sunt vinovat de acest de acest lucru si promit ca n-o sa se mai intample! Acest album vine dupa o pauza lunga, de sapte ani, dar asa e mai frumoasa reintalnirea. - Cum va suna discul? Va avea si o tema anume? - Eu zic ca va suna bine, pentru ca am lucrat intr-un studio foarte bine echipat si cu un foarte bun cunoscator al aparaturii, care mai este si muzician pe deasupra! Numele lui este Victor Panfilov. Tema este una usor nostalgica, fiind vorba de o poveste a copilariei si a adolescentei, petrecute in orasul in care m-am nascut si am crescut, Braila. Este un album dinamic, un pic altfel decat sunt fanii mei obisnuiti cu mine, cu multa chitara electrica si cu mult ritm. Alte detalii, la timpul potrivit! - Ce poeti v-au intrat in vizor de data aceasta? - Dinu Ianculescu, Charles Duce de Orleans (in traducerea lui Romulus Vulpescu), Emil Botta, Nicolae Labis, Geo Dumitrescu, Zahu Pana, Nicolae Turtureanu, Radu Stanca, George Tarnea, Bulat Okudjava (in traducerea Passionariei Stoicescu). - Ce au toti acestia in comun? - O chestiune de stare si de sentiment, care am dorit sa existe pe album. Poeziile au fost alese tocmai pentru asta. O singura piesa face exceptie, e un cantec mai vechi, care, in 1996, trebuia sa fie locomotiva unui nou album. Nu s-a mai intamplat astfel, iar restul melodiilor au fost compuse din 2001 incoace. Dar aveam o datorie morala fata de aceasta piesa, "Luni e ziua", si n-o puteam lasa stinghera. Oricum, este reorchestrata, e diferita de varianta care a putut fi ascultata cu ani in urma. - Pe 23 mai, bucurestenii vor asista, la Sala Palatului, la un fel de "asociere in vederea savarsirii unei infractiuni". Vor fi acolo Pasarea Colibri, Alexandru Andries si... Nicu Alifantis. Cine este autorul moral al acestei fapte reprobabile? - Spectacolul a fost gandit, realizat, organizat, botezat si vandut de dl. Aurel Mitran, despre care cred ca stiti destule! ( Fundatia "Aurel Mitran" este direct raspunzatoare pentru o serie consistenta de evenimente muzicale consumate in spatiul romanesc - n.n.). - Ce se va intampla la concert? - Se va canta, cu drag si pofta, pentru ca ne place acest lucru. Eu voi fi alaturi de Zan (Virgil Popescu, Razvan Mirica, Sorin Voinea si Relu Bitulescu) si vom canta cantece mai vechi si patru piese de pe albumul nou. - Spectacolul poarta numele "Tandreturi mici pentru doamne si gagici". De ce aceasta delimitare? - Noi nu avem nici un merit, vina apartine domnului Mitran. - Nu cred, insa, ca sunteti straini de subiect... Vorbiti-ne putin despre acest capitol din viata lui Nicu Alifantis: ati fost un vesnic indragostit sau, dimpotriva, prezentati ceva urme de misoginism? Sunt femeile un mister, un rau necesar, fapturi imposibil de inteles... sau aveti alta definitie? - Pot sustine fara rezerve ca am fost, sunt si voi fi un vesnic indragostit si mai spun ca femeia este cel mai frumos lucru care ne-a fost dat! - Ati fost premiat, de curand, in cadrul unei gale dedicate muzicienilor de valoare. Cum v-ati simtit? - Este o mare onoare pentru mine faptul ca am fost nominalizat si ca mi-a fost decernat acest premiu. Vreau sa cred ca mai am multe de spus si intentionez sa va demonstrez acest lucru! - Folk-ul cum se mai simte zilele acestea? - Daca tinem cont ca pe scenele romanesti s-au perindat in aceste zile Mircea Florian, Marcela Saftiuc si alti cativa grei ai genului, e de bine. - De multe ori, o cariera e cladita pe sacrificii. Ati avut vise la care a trebuit sa renuntati pentru muzica? - Nu! - Cum vedeti viitorul, ca pe luminita de la capatul... sau pe ceva mic si negru care ne bate la usa? - Eu sunt un mare optimist si, cum inca nu am probleme cu vazutul la distanta, lucrurile imi sunt clare si frumos colorate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu