AVAS vrea sa treaca Turceni si Rovinari la Electrica

Autoritatea pentru privatizare (avas) a initiat o hotarare de guvern care ar urma sa transfere complexurile energetice Turceni si Rovinari, impreuna cu Hidroelectrica, la Electrica SA. Documentul reface o hotarare care privea doar preluarea Hidroelectrica de catre Electrica. Presedintele AVAS, Teodor Atanasiu, a admis ca astfel se va crea viitoarea companie
energetica nationala, care nu ar incalca reglementarile europene in materie de energie
. "Vreau sa fie foarte clar ca acest proiect nu contravine nici unei legi sau reguli europene. Este in perfecta concordanta cu legislatia europeana", a spus presedintele AVAS. Atanasiu a completat ca AVAS este capabila sa administreze viitoarea companie nationala de energie.

"AVAS poate administra aceasta societate. Administratorii vor avea obiective clare de indeplinit, indicatori de performanta, iar activitatea acestora va fi verificata periodic", a afirmat Teodor Atanasiu. El a completat ca, in cursul acestei saptamani, reprezentantii AVAS si ai MEC se vor deplasa la Bruxelles pentru a prezenta Comisiei Europene proiectul.
Proiectul a fost insistent criticat de analisti, oameni de afaceri, sindicate si specialisti, care considera ca statul nu face altceva decat sa resusciteze CONEL, un esec de proportii la vremea sa.

Criza mondiala sperie G7

Cele mai puternice economii ale lumii anunta masuri pentru a preveni reeditarea gravei crize actuale * Pietele financiare vor fi supravegheate si le va fi "injectata" disciplina

Forumul Stabilitatii Financiare (FSF) a remis, la sfarsitul saptamanii trecute, ministrilor de Finante ai tarilor celor mai industrializate ale lumii un catalog al recomandarilor vizand sa previna reeditarea gravei crize financiare actuale, informeaza AFP preluata de Rompres. Recomandarile FSF - adoptate de participanti - au scopul de a creste rezistenta pietelor si institutiilor financiare, anunta G7 intr-un comunicat. Statele membre ale Grupului celor 7 (G7) sunt Statele Unite, Canada, Japonia, Marea Britanie, Germania, Franta si Italia.

Criza actuala a relevat o serie de disfunctionalitati cum ar fi practicarea unor imprumuturi abuzive, revinderea imprumuturilor imobiliare pe piete sub forma unor instrumente financiare extrem de complexe si opace sau relatii nepotrivite intre agentiile de notatie si bancile pe care ele erau insarcinate sa le observe.
"Un aspect frapant al crizei a fost slabiciunea gestiunii riscurilor si lipsurile intreprinderilor reglementate si sofisticate", noteaza raportul, estimand ca "pentru a se rezolva criza actuala, este esential sa se ia acum masuri pentru a intari rezistenta sistemului financiar mondial".

In plus
, "autoritatile nu trebuie sa impiedice pietele sa se ajusteze, dar sa le supravegheze si sa le injecteze disciplina daca este nevoie", estimeaza FSF. Ele trebuie astfel "sa faca tot ce pot pentru a identifica problemele incipiente, cu scopul de a lua rapid masurile necesare pentru a le atenua", adauga documentul
.

FSF - care reuneste ministerele de Finante, bancile centrale, autoritatile de reglementare financiara din principalele tari industrializate, precum si institutii internationale - isi propune ca misiune principala sa evite ca o criza declansata intr-o tara sa se propage in ansamblul economiei mondiale.
Programul de recomandari ale FSF se axeaza pe cinci directii, care incearca fiecare sa eradicheze excesele relevate de criza: intarirea supravegherii astfel incat bancile sa administreze riscurile si lichiditatile; ameliorarea transparentei bancilor asupra expunerii lor la risc; modificarea rolului agentiilor de notatie, incitandu-le sa comunice mai bine; intarirea reactivitatii autoritatilor de reglementare; incurajarea unei cooperari internationale a bancilor centrale. FSF spera ca propunerile de reforma sa fie infaptuite pana la sfarsitul anului, un raport intermediar urmand a fi remis in iunie si altul in septembrie.

FMI suna alarma

"Riscurile asupra perspectivei economiei provin din evolutia pietelor financiare si din posibila inrautatire a ciclurilor sectoarelor locuintelor si creditului. De asemenea, riscurile inflationiste s-au intensificat, in contextul majorarii preturilor la alimente, energie
si alte marfuri", se arata si intr-un comunicat al Comitetului Monetar si Financiar International al FMI. Fondul Monetar International le-a cerut autoritatilor sa reactioneze la aceste chestiuni prin sprijinirea activitatii economice, in acelasi timp cu asigurarea controlului asupra inflatiei. "In economiile avansate, politica monetara ar trebui sa aiba in continuare ca obiectiv stabilitatea preturilor pe termen mediu, dar sa reactioneze in mod flexibil semnalelor unei incetiniri economice mai profunde si prelungite. De asemenea, politica fiscala ar putea avea un rol util de a contracara ciclul economic", se mai arata in comunicat.

Anul falimentelor

In primul an al Romaniei in UE s-au inchis 14.104 firme, cu 35% mai multe decat in 2006 * Micii comercianti, fermierii si firmele de constructii au fost categoriile cele mai lovite.

Romania a inregistrat anul trecut un numar de 14.104 de falimente, cu 35% mai mult ca in 2006, si se pare ca acest trend se va mentine si anul acesta. Potrivit unui raport pe 2007 al agentiei de evaluare a riscului, Coface Romania, situatia a luat amploare fata de anii trecuti. Un rol foarte important a avut seceta care a afectat atat comertul cat si industria alimentara. Capitala a pierdut pozitia de "lider" al falimentelor in clasamentul pe zone, dar ramane in fruntea clasamentului pe judete.
Cristian Ionescu, directorul general Coface Romania, apreciaza ca numarul falimentelor nu ar trebui sa ingrijoreze. "Economia romaneasca merge inca bine, neexistand motive serioase de ingrijorare sau semne de criza economica. Cresterea falimentelor din ultimii ani este mai degraba un efect al curatarii sistemului economic de inadaptatii la noua realitate impusa de aderarea Romaniei la UE si de globalizare. De asemenea, cele mai multe dintre companiile aflate in faliment sunt caracterizate de un management precar", a declarat Ionescu.

Primul loc in topul falimentelor il ocupa sectorul comercial. Ca si in anii trecuti, aceasta ramura (n.r.- formata din doua sectoare - retailul si comertul en-gros) a ramas pe primul loc, inregistrand un procent de 41,4% din totalul falimentelor, in crestere cu 6% fata de 2006. De aici rezulta faptul ca micii comercianti reusesc din ce in ce mai greu sa faca fata marilor retaileri, care isi extind retelele in fiecare an. Anul trecut au fost deschise 152 de magazine, numarul hypermarket-urilor crescand cu 29 de centre. Supermarket-urile au inregistrat 36 unitati noi, iar magazinele de tip discount - 63 unitati noi. Revenind la falimente, dupa comert se situeaza agricultura (1093 falimente) in scadere cu 5,5% fata de 2006. "Acesta situatie este sustinuta si de faptul ca, in anii foarte buni, fara seceta sau inundatii, agricultura ajunge sa atinga numai 10% din PIB cu toate ca 47% din populatie traieste in mediul rural, iar 35% lucreaza in agricultura. In 2007 de exemplu, un an afectat de seceta, agricultura a contribuit numai in procent de 6,6% la formarea PIB-ului", se arata in raport. Anul trecut productia agricola a scazut cu 16,7%, iar productia vegetala a scazut cu 24,7%, fata de 2006.
Constructiile, sugrumate
de credite
Pozitia a treia este ocupata de constructii
(1066 de falimente), domeniu care, desi a avut o crestere spectaculoasa, ramane inca o zona de risc.
Problema este ca, pentru a executa contractele la care s-au angajat, multe firme din constructii au contractat credite de la banci. Dar nu au avut capacitatile de productie, resursele umane si experienta necesare pentru a finaliza contractele.

Datoriile s-au acumulat si asa au ajuns in situatia de faliment. Nici sectorul industriei alimentare
si a bauturilor nu sta foarte bine la acest capitol, anul trecut inregistrand 1064 de astfel de cazuri, dar in scadere fata de 2006, cu 3,3%. Aceasta a fost atrasa in "cursa falimentelor" de catre agricultura. "Lipsa materiilor prime autohtone sau costul ridicat al acestora datorita randamentului scazut precum si concurenta masiva a produselor de import au condus la cresterea numarului de falimente din industria alimentara", se mai arata in studiu.
Cele mai putine falimente se inregistreaza in industria energetica, extractiva, telecomunicatiile, IT-ul si intermedierile financiare. Acestea se pare ca sunt cele mai sigure afaceri.
Slabiciunile sistemului legislativ
Coface Romania e de parere ca sistemul legislativ cu privire la falimente are slabiciuni la noi in tara. Anul trecut au fost 7689 de cazuri de insolventa existente in sold din anii anteriori.

"Din numarul total de 14.104 dosare aflate pe rol, 85% dintre acestea au fost deschise in ultimii 3 ani. Mai bine de 2000 de dosare sunt mai vechi de trei ani. Acest numar mare de cazuri nerezolvate creste artificial rata insolventelor in economia romaneasca, fiind printre cele mai ridicate din zona central si est-europeana. Existenta unor cazuri de faliment foate vechi, care nu sunt inca rezolvate subliniaza inca o data slabiciunile sistemului legislativ din acest domeniu", se arata in raportul agentiei. Acestia spun ca ar trebui facute demersuri legislative pentru reducerea termenului de rezolvare a anui caz de faliment, dupa exemplul statelor vest-europene. "Daca se pastreaza acest ritm, in urmatorii ani se va ajunge la un numar foarte mare de cazuri ramase nerezolvate care vor ingreuna si mai mult procesul decizional si vor duce la prelungirea termenelor de judecata.

Firmele pot fi Infiintate online
Oficiul National al Registrului Comertului (ONRC) a lansat un sistem de formulare electronice inteligente, prin intermediul Internetului. Acestea permit infiintarea societatilor comerciale prin completarea cererilor prin intermediul unui portal si transmiterea acestora avand atasate documente
in format electronic, insotite de semnatura electronica. In prezent, majoritatea intreprinzatorilor apeleaza la societati de avocatura autorizate legal carora le platesc o suma de bani la crearea firmei pentru a nu-si bate capul cu birocratia.

Zona de Sud-Est este lider
Din punct de vedere al repartitiei pe zone geografice, S-E tarii - reprezentat de Galati, Buzau, Braila, Tulcea, Constanta si Vrancea ocupa primul loc in topul falimentelor, cu 2696 de firme aflate in aceasta situatie, iar Bucurestiul cade o pozitie pana pe locul 2, cu 2313 falimente, urmat de N-E cu 1877 falimente.
In repartitia pe judete Bucurestiul este fruntas cu un procent de 16,4%, urmat de Galati - 8,4% (1131). Pozitia a treia este ocupata de Timis, cu 821 falimente. Potrivit Coface Romania, cea mai favorabila evolutie din punct de vedere al scaderii numarului de falimente in 2007 comparativ cu 2006 o intalnim in Dolj, Mehedinti, Teleorman si Ialomita.

Păcuraru va prezenta Guvernului un act despre majorarea pensiilor

Ministrul Muncii, Paul Păcuraru, a declarat că majorarea pensiilor în funcţie de grupele I şi II de muncă va necesita 10% din bugetul anual al Casei de Pensii şi că va prezenta, în şedinţa de Guvern de miercuri, un memorandum în acest sens, transmite NewsIn.

Păcuraru a spus că Guvernul încearcă să găsească o soluţie pentru rezolvarea problemei grupelor de muncă, care este una grea, pentru că necesită un efort bugetar substanţial. "Este o problemă restantă, dar care este foarte greu de rezolvat pentru că are un număr foarte mare de beneficiari şi consumă foarte mulţi bani, aproximativ 800 de milioane de euro.
Adică 10% din bugentul anual al Casei Naţionale de Pensii ar fi consumat pentru a încerca să rezolvi problema grupei I şi grupei II de muncă. Va trebui însă să găsim o soluţie", a mai spus Păcuraru, care a precizat că, săptămâna viitoare, va prezenta în Guvern un memorandum pe această temă.

El a precizat că, după primele trei luni de execuţie bugetară, excedentul este de 83 de milioane de euro, ceea ce permite Guvernului "să spere" la o majorare în avans. Păcuraru a ţinut să afirme, din nou, că devansarea majorării pensiilor nu este o măsură electorală, la fel întâmplându-se şi în ultimii doi ani, datorită excedentului la bugetul de sigurări sociale.

Din 2009, pensiile ar urma să crească în termeni reali cu peste 30%, după ce valoarea punctului va fi majorată la 45% din salariul mediu brut pe economie - respectiv la 740-750 de lei. Ministrul Păcuraru a spus că pentru majorarea din 2009 va fi nevoie de un împrumut de la bugetul de stat.

Mersul taxelor in hipermarket

eprezentantii unei companii care furnizeaza produse
catre marile centre comerciale au povestit pentru Cotidianul care sint practicile marilor lanturi de magazine.

Relatia comerciala dintre un furnizor si un mare centru comercial debuteaza cu o asa-numita „taxa de intrare“, fara de care producatorul nu isi poate desface marfa in respectivul magazin. Potrivit surselor noastre, aceasta variaza foarte mult in functie de cum se negociaza, dar si de „dorinta“ buyer-ului (persoana angajata de retailer pentru a mentine relatia cu furnizorii), putind ajunge la 10.000 de euro. „Este o spaga oficiala care se retine din valoarea comenzii“, sustine sursa noastra.

Odata intrat cu marfa in magazin, producatorul trebuie sa achite alte citeva taxe si comisioane. Este, spre exemplu, vorba despre „taxa de raft“, care poate ajunge la citeva mii de euro.

Aceasta cu mentiunea ca, daca, spre exemplu, un producator vrea sa inlocuiasca un produs cu altul, din acelasi magazin, trebuie sa plateasca taxa de raft ca pentru orice alt produs nou.

Tot producatorii platesc catre retaileri o „taxa de marketing“ de aproximativ 7% din cifra de afaceri, adica din valoarea unei facturi, la care se adauga o taxa de servicii
de 2% din cifra de afaceri. Totodata, sursa noastra ne-a precizat ca Metro face platile catre furnizori printr-o alta companie, MIAG CV, care retine din fiecare factura o cota de 1%. Potrivit site-ului MIAG, compania face parte din grupul Metro si se ocupa cu platile centralizate pentru magazinele grupului.

Intrebati punctual despre acuzele care li se aduc, oficialii Metro ne-au declarat ca nu vor sa faca nici un comentariu, in afara celui dat publicitatii
in momentul declansarii „razboiului“ dintre producatori si marile magazine.

„Acordurile contractuale ale Metro Group in Romania sint la fel ca in oricare alta tara. Negocierile cu furnizorii nostri nu difera de cele ale oricarui alt retailer international din orice alta tara europeana. Ca in orice economie de piata, preturile rezulta din interactiunea dintre cerere si oferta. Preturile stabilite de comun acord cu furnizorii nostri din Romania nu sint o exceptie. In Romania, ca si in celelalte tari, nu putem furniza detalii privind acordurile noastre contractuale, din motive ce tin de competitie, insa va asiguram ca acestea sint incheiate in conformitate cu legislatia existenta privitoare la activitatile de comert din tara noastra“, se arata in comunicatul Metro.

Ancheta „utila“ a Consiliuilui Concurentei

Oficialii Consiliului Concurentei sustin ca nu suspecteaza hipermarketurile de pozitie dominanta, cota lor de piata fiind momentan de 35%, dar nu exclud posibilitatea unei intelegeri intre retaileri sau chiar a unui cartel. La ora actuala insa nu exista probe suficiente care sa confirme sau sa infirme aceasta ipoteza.

„De doua saptamini am inceput o investigatie utila pentru cercetarea pietei. Este o analiza comparativa intre ce se intimpla in Romania si ce se intimpla in tari precum Spania si Marea Britanie. Aceasta pentru ca ne asteptam ca pe viitor si in Romania sa se intimple ce s-a intimplat in aceste state, adica aceste magazine sa domine piata. Cind vor ajunge la o cota de piata de peste 50% putem discuta de o pozitie dominanta si abuz de putere dominanta, dar acum, din datele noastre, marile magazine detin numai 35% din piata, deci nu putem vorbi de o pozitie dominanta. Avem insa in vedere o eventuala incalcare a articolului 5 care se refera la carteluri, dar nu avem probe“, ne-a declarat Alexe Gavrila, presedintele Consiliului Concurentei.

Potrivit procedurilor, aceasta „investigatie utila“ se poate transforma in investigatie clasica in conditiile in care din informatiile adunate de raportorul care se ocupa de acest caz s-ar putea desprinde concluzia ca ar putea exista intelegeri intre retaileri. Decizia de transformare a investigatiei utile in investigatie clasica (ce se poate finaliza cu amenzi) se face insa doar in urma deciziei plenului Consiliului Concurentei.

Vosganian a precizat că a găsit o nouă formulare pentru acordarea tichetelor cadou

Ministrul finanţelor, Varujan Vosganian, a declarat astăzi, la finalul şedinţei conducerii PNL, că le-a prezentat colegilor o formulă care să permită acordarea de tichete cadou, în limitele sumelor prevăzute în acest scop în Legea bugetului de stat sau în veniturile administraţiilor locale.

"Am prezentat o reformulare care să înlăture posibilele excese şi care să asigure predictibilitate şi echilibru bugetar. Formularea aceasta spune că se pot acorda tichetele cadou în limitele sumelor prevăzute ca atare în Legea bugetului de stat sau, după caz, limitele veniturilor proprii disponibile ale adminstraţiei locale, acele venituri care rezultă din impozite şi taxe locale", a explicat Vosganian.

Ministrul de Finanţe a precizat că Ordonanţa de Urgenţă aflată în vigoare nu va fi abrogată, ci va fi făcută doar o "completare" la articolul din dispoziţii finale şi tranzitorii în care se vorbeşte despre această chestiune.

În cadrul şedinţei de săptămâna trecută, s-a decis să i se ceară ministrului de Finanţe un raport privind posibilitatea reintroducerii acordării tichetelor cadou, din cauza prejudiciilor de imagine aduse PNL de către adoptarea unei măsuri nepopulare.

Decizia a fost luată în cadrul Biroului
Politic Central al PNL, după ce anterior premierul Tăriceanu anunţase la şedinţa de Guvern că susţine o măsura de eliminare a tichetelor cadou şi că ea demonstrează că Executivul nu este dispus că acorde pomeni electorale aşa cum a fost adesea acuzat.

Ulterior, membrii BPC i-au reproşat premierului că "le ridică în cap" corpul profesoral în plină campanie
electorală.

Eliminarea tichetelor cadou a fost introdusă în ordonanţa de urgenţă care prevede reducerea cheltuielilor publice.

Copilul Minune şi menajeria politicii

spita politicii este veche de când lumea şi pământul, iar România nu putea face notă aparte".

Imediat după evenimentele din Decembrie ’89 - în care au avut un rol important poeţii Ioan Alexandru, Mircea Dinescu, precum şi actorii Ion Caramitru şi Sergiu Nicolaescu - s-a pus problema implicării „societăţii civile“ în politică. Plecând poate de la un vechi proverb german care spune că „dacă nu te implici, să nu te miri că la un moment dat te conduc proştii“. În 1990, pe o listă independentă, şi-au încercat norocul Octavian Paler, Mircea Dinescu, Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu. A fost şansa lor să nu atingă baremul... Ulterior, un alt grup de intelectuali forţa destinul politic al României. Odată cu PAC-ul lui Nicolae Manolescu, intrau în Senat Ştefan Augustin Doinaş, Alexandru Paleologu şi Stelian Tănase. O ultimă sforţare a fost grupul de dreapta din jurul lui Varujan Vosganian, format din regretatul Laurenţiu Ulici, Paul Ghiţiu şi Adrian Iorgulescu. Cu excepţia Ilenei Stana Ionescu, care a reprezentat minoritatea italiană, partidele disperate de refuzul intelectualilor şi-au îndreptat privirile spre vedete. Indiferent de domeniu - artişti de mare renume, sportivi de mare popularitate -, au fost căutaţi oameni care să iasă în evidenţă. Capabili să atragă precum un aspirator voturile cetăţenilor care începuseră să se scârbească de politică. Lui Florin Piersic i s-a oferit să candideze la preşedinţie, s-a apelat la antrenori precum Anghel Iordănescu, la portarul de legendă Helmuth Duckadam. Boxerul Mihai Leu a lăsat volanul pentru a trece la conservatori, iar Leonard Doroftei e prieten la cataramă şi îl sprijină pe Cozmin Guşă. După înregimentarea Irinei Loghin şi a lui Ion Dolănescu la PRM, cântăreţul Adrian Enache a ajuns să candideze primul la Senat din partea Partidul Tineretului Democrat, condus de Raj Tunaru! Elena Cârstea a trecut şi ea pe la efemerul Partid Naţional Român al lui Virgil Măgureanu. Sătul să stea deoparte şi să fie eclipsat de tatăl său, Ionuţ Dolănescu, obişnuit cu „Folclorul contraatacă“, a trecut la ecologişti, la Partidul Verde, iar din prima declaraţie şi-a arătat competenţa: „România are grave probleme de... poluţie“. Ultima fază a acestei vânători de starlete sau vedete a fost înregistrată ieri, când s-a anunţat că Adrian Copilul Minune va candida
pe listele PSD pentru Consiliul Local al comunei ilfovene Ştefăneşti. Integral in Evenimentul zilei.

Cei trei candidaţi care au speriat restul

O dată
la patru ani, suntem puşi în faţa chinuitoarei întrebări: Pe cine votăm?Nici Mitică bucureşteanul, un individ ca noi toţi, alcătuit din 80 la sută nepăsare şi restul credite
, aglomeraţie, praf, serviciu, şefi, cârciumă în cartier, nevasta - nu ştie. Vă e limpede, sper, că domnul Mitică e unul dintre acei oameni care văd legăturile din spatele politicii şi, când e precis în analizele sale, e tulburător. La el pe scară, e responsabil de informarea locatarilor, cu treburile politice ale urbei, care ce a mai făcut, cu cine, cum şi alte întrebări esenţiale la care trebuie să răspundă o bârfă de bloc. Veste-bombă vineri: candidează Diaconescu dă la PSD! Gata, le zice el atârnat pe scară vecinilor, s-a lămurit, domne’! Nu e Mitrea, nici Vanghele, e un diplomat! Îi avem pe toţi, e Orban, ăla cu chitara, de la Tăriceanu, apoi Blaga, omu lu Băsescu şi ăsta, Diaconescu a lu Geoană. Trei domni, niciunul mai cu moţ decât celălalt.

În absenţa vreunei mărturii că-s buni de primari, ne vom da cu presupusul la vot, ca şi până acum, punând ştampila pe candidaţi, cercetându-i după vorbă, după port.

Candidatul Cristi e chinuit de fantomele partidului său. E ultimul intrat în gura alegătorilor şi a avut parte de o naştere prin cezariană. Candidatura şi-a dorit-o Vanghelie, a acceptat-o sfios Mitrea şi a ieşit, scos cu forcepsul lui Oprescu, diplomatul Diaconescu, singurul care nu a vrut, ba chiar s-a ferit. Pe candidatul Cristi îl recomandă bunul-simţ. E suficient însă pentru un bun primar? Mai mult îl încurcă. O prezenţă călduţă a campaniei
electorale care are de explicat ce căuta el în PSD, ce face dacă va candida
şi Oprescu şi, cel mai important, ce se face dacă (viaţa e complexă) va câştiga alegerile.

Urmează Vasile Blaga, genul de manager care împarte indicaţii, delicat, din vârful bulanului de poliţai. E bucureştean cu acte în regulă de o lună şi a ajuns candidat tot fără să vrea. A refuzat Negoiţă, Videanu a zis Doamne ajută şi a plecat acasă, a rămas el. Pentru PD-L calculul e simplu: Blaga câştigă şi îşi consolidează statutul în partidul prezidenţial, sau pierde, caz în care se consolidează tot statutul, dar cel al partidului prezidenţial. Cei mai aplecaţi spre uneltirile interne din formaţiunea lui Băsescu spun că între cei doi relaţiile nu sunt atât de amicale. Felul de a fi al domnului Blaga îi deranjează pe mulţi dintre apropiaţii preşedintelui. Aşa că nu ar trebui să surprindă pe nimeni dacă ceea ce ar trebui să fie un avantaj – susţinerea prezidenţială – nu va veni cu o prea mare convingere. Tot istoria recentă a partidului îi mai atârnă candidatului Blaga un handicap de picior: colegialitatea cu Adriean Videanu. Nu e deloc uşor să explici mandatul şi bordurile actualului edil.

Singurul care şi-a dorit cu adevărat să ajungă primar e domnul Orban. Ludovic Orban, ministru, fost viceprimar. Ştie cu ce se mănâncă primăria, e anti-Băsescu, deci îi atrage pe cei care sunt împotriva şefului statului, când vrea are şi-un discurs bun, dar nu convinge. În decursul carierei sale politice şi-a lipit pe frunte o stea de lăutar. Cântările fără număr, cu orice ocazie, alura de petrecăreţ îl recomandă mai degrabă pentru o bere în Cişmigiu decât pentru ocuparea unui fotoliu
în primăria mare. Un alt dezavantaj e situaţia partidului din care vine. PNL-ul se zbate zilnic într-un registru tragicomic fără să convingă. Pentru domnul Orban primăria e o mare încercare, o barcă de salvare personală dacă partidul îşi continuă prăbuşirea, dar şi o rampă de lansare pentru visul său secret de a ajunge şeful PNL.

Hai că-i bine, în sensul că totul e clar şi obscur.

Ne întoarcem la Mitică, bucureşteanul care sintetizând mult mai bine atuurile şi handicapurile candidaţilor încheie, povestindu-le vecinilor de scară o istorie scrisă de unul Brunea Fox, vorba lui, nu-l ştiţi voi. Campanie, perioadă interbelică, grădină de vară, candidatii faţă în faţă cu alegătorii. Căldură mare, mon cher, de aia cum numai bucureştenii ştiu s-o transpire. Primii candidaţi promit uliţe asfaltate, mahalale modernizate, piatră cubică pe tot trotuarul. Nimic, feed-back-ul – cum am zice noi – electoratului prezent în grădina… zero. Ultimul candidat urcă pe scenă şi ce credeţi că le promite oamenilor secaţi de sete: cişmele. Aplauze, urale. Cei trei, ai noştri, Diaconescu, Blaga şi Orban, vor promite şi ei. Din păcate (experienţa legată de primarii bucureşteni mă face să spun din păcate), logica ne arată că unul dintre ei va fi şi ales.

Buldogul politic si oaia

Scenariul alegerilor de la Bucuresti, oras care devine principalul front al luptei politice, inclusiv in vederea legislativelor, ne obliga sa ne gandim la modul in care partidele pot rasturna scorul electoral.

Buldogul politic, in sensul lui generic, are capacitatea de a-l umili pe cetatean, chiar si in momentul cheie al ciclului electoral de patru ani, cand prezumam ca acesta este, in fine, suveran. Cu alte cuvinte, bucurestenii pot vota intr-un fel, in timp ce jocul politic le poate rasturna rezultatul. In numai 24 de ore, buldogul politic poate ucide oaia. Cetateanul, transformat in oaie.

Un exemplu elocvent, pentru ceea ce inseamna scenariul prezentat mai sus, l-am avut in urma cu aproape opt ani. Cand Traian Basescu a castigat, intr-o stransa competitie cu doctorul Sorin Oprescu, alegerile pentru functia de primar general al Capitalei. Evident, cu sprijinul partidelor de dreapta. Ce a rezultat? Aparent, am avut o victorie impotriva stangii socialiste. Un nou triumf al dreptei pe importantul front al Capitalei. In realitate, insa, un primar singur nu valoreaza nici cat o ceapa degerata. Pentru ca toate deciziile importante trebuie sa treaca prin Consiliu. Iar Consiliul era dominat de adversarii lui Traian Basescu. In al doilea rand, Capitala fiind impartita in sectoare, un rol important, sub aspectul interesului cetatenesc, le revine acestora. Care au, si ele, primari si consilii. In timp ce conducerea personala a treburilor Capitalei ii apartinea lui Basescu, cea colectiva era in mana adversarilor acestuia. Ceea ce a condus la un fel de sah etern. In care sustinatorii lui Basescu ii acuzau pe adversarii acestuia ca blocheaza, din interes politicianist, dezvoltarea si buna gospodarire a orasului, ceilalti procedand pe dos. Desi majoritatea bucurestenilor l-a ales pe Basescu, acesta nu si-a putut exercita atributiile si nu si-a putut indeplini mandatul, fiind impiedicat de reprezentantii celor care, in definitiv, nu au reusit sa obtina majoritatea voturilor. In disputa a mai intervenit si Guvernul care, uzand de prerogativele sale in materie legislativa, a transferat atributii ale primarului general catre sectoare.

Situatia a evoluat in acelasi sens si dupa alegerile care au avut loc in urma cu aproape patru ani. Bucuresteanul a ramas la fel de nemultumit. Simtindu-se tradat. Pana la urma, votul lui nu a contat. Ce se poate intampla acum, in 2008, din aceasta perspectiva?

Comunitatea Bucurestiului este la fel de divizata, din punct de vedere politic, ca si la ultimele doua alegeri. Un buldog politic, fie el Vasile Blaga de la PD-L, Ludovic Orban de la PNL ori Cristian Diaconescu de la PSD, poate castiga, in turul doi, voturile majoritatii. Consiliul, insa, va fi desemnat in primul tur. Ce inseamna acest lucru? Ca, mai intai, vom avea un Consiliu in care, sa spunem, reprezentantii PD-L vor ocupa primul loc pe podium, dar in care majoritari vor fi reprezentantii adversarilor PD-L. Daca, in turul doi, va castiga buldogul Vasile Blaga, scenariul pe care l-am prezentat mai sus se va repeta. Orice intentii ori decizii ale acestuia vor fi blocate in Consiliu. Ca sa nu mai vorbim de ceea ce se poate intampla la nivelul sectoarelor. Ori prin interventiile unui alt guvern decat PD-L.

Care este, teoretic vorbind sau chiar si practic, iesirea din aceasta spirala a eternului sah politic? Ce trebuie sa se intample pentru ca, macar o data la patru ani, atunci cand cetateanul isi exercita dreptul sau democratic de a decide prin vot, optiunea sa sa conteze cu adevarat? Nemaifiind pervertita. Si terfelita. Pana la punctul in care bucuresteanul este transformat intr-o victima a omului politic. Exista o singura solutie. Si anume ca acel care castiga sa ia tot. Respectiv si functia de primar general, dar si majoritatea in Consiliul Municipal. Si, daca se poate, si majoritatile la nivelul sectoarelor. Abia atunci invingatorul va putea fi facut integral responsabil. Si se va responsabiliza. Decizia, in acest sens, ii revine tot cetateanului. Si numai daca opteaza in sensul de mai sus, oaia se poate transforma, la randul ei, in buldog.

Votul politic, blocat in trafic

Bucurestiul este de 16 ani fieful partidelor de dreapta. Victoria lui Crin Halaicu, in 1992, a facut din Primaria Capitalei prima reduta electorala cucerita de cei ce au simtit ca a te opune neocomunistilor este o datorie civica. De atunci incoace, a ajuns sa ni se para firesc ca Bucurestiul sa fie oferit ca mare premiu celor ce intruchipeaza cel mai bine idealurile reformiste, anticomuniste, justitiare. Un premiu politic pentru care s-a votat cu inima
, uneori cu glanda si prea putin cu mintea. Asa au ajuns Halaicu si Lis primari.

Cati dintre bucuresteni au dat vreun pic de atentie programelor concrete prezentate de candidati? De altfel, nici nu era mare lucru de capul lor. Vorbe mari, cel mai adesea, fara studii si calcule serioase in spate. Important a fost pentru cei mai multi dintre noi ca prin votul pentru primarul Capitalei sa razbunam toate frustrarile pricinuite de optiunile electorale din restul tarii. Orasul a fost vazut ca un steag al democratiei infipt cu furie pe o harta colorata in rosu. Este foarte posibil insa ca, incepand cu 15 iunie 2008, votul politic pentru Capitala sa intre definitiv in istorie.

Doua lucruri s-au schimbat fundamental in ultimii 16 ani. In primul rand, problemele orasului s-au agravat pana la limita suportabilului. Traficul auto
a ajuns pe primele locuri in lista grijilor noastre zilnice. Daca in anii ’90 cele mai mari temeri erau somajul si razboiul, astazi ne ingrozeste perspectiva ca in scurt timp vom petrece trei ore pe zi pe drumul dintre casa si slujba. Rafuielile violente din ce in ce mai dese dintre soferi arata cat de adanc a ajuns sa macine acest stres. Problema traficului, care a dus la o scadere a calitatii vietii, s-a cuplat cu o alta, la fel de revoltatoare: coruptia fara limite. Drumurile au ajuns un infern si pentru ca se afla permanent in reparatii, din cauza calitatii slabe a lucrarilor efectuate in trecut. Bucurestenii se simt prinsi intr-o morisca batjocoritoare, in care mogulii asfaltului, mana in mana cu protectorii lor politici, se imbogatesc pe banii si nervii lor. Se simt sfidati de cei care iau de la capat o data la doi-trei ani proiecte ce ar trebui sa reziste in mod normal 20 de ani.

Nu doar drumurile fac din Bucuresti un oras aproape insuportabil. Parcurile au ajuns tinta predilecta a dezvoltatorilor imobiliari si a patronilor de restaurante si baruri. Intr-un oras oricum inghesuit, cu o densitate de 9.000 de locuitori pe kilometru patrat, se betoneaza spatii verzi cu o furie criminala. Senzatia de sufocare este amplificata si de lipsa de coerenta cu care se construieste. In cartiere de case cu doua niveluri se dau autorizatii de construire pentru blocuri
de noua etaje. Mutilarea inceputa de Ceausescu in unele zone istorice continua si astazi prin pasivitatea urbanistilor fata de ororile estetice ridicate de carnatarii imobiliari.

Insa nimic nu irita mai tare decat faptul ca nici macar cele mai simple probleme nu si-au gasit rezolvarea. Curatenia, de exemplu. Dincolo de marile bulevarde din centru, Bucurestiul ramane in continuare un oras murdar si neingrijit, in care maldarele de gunoaie pot rezista si saptamani intregi fara sa fie bagate in seama.
Peste toata lista nemultumirilor care ne racaie zilnic s-a suprapus convingerea ca toti primarii au abuzat, mai mult sau mai putin, de votul politic care le-a fost acordat. Ca au luat cecul in alb dat pentru gospodarirea orasului ca pe un dar, convinsi ca nu li se va cere niciodata socoteala. Ei bine, s-ar putea ca anul acesta cine si-a facut astfel de calcule sa se insele.

Din acest motiv, lupta dintre Vasile Blaga (PD-L) si Cristian Diaconescu (PSD) se anunta extrem de interesanta. Cu patru ani in urma, aproape oricine ar fi candidat din partea Aliantei D.A. ar fi castigat fluierand. De data aceasta, chiar si un politician redutabil ca Vasile Blaga va avea probleme. In 2004, Cristian Diaconescu ar fi obtinut chiar mai putine voturi decat Mircea Geoana. Astazi, are o sansa. In ciuda lipsei lui de experienta ca manager si a tandemului horror pe care il face cu Marean Vanghelie, ar putea fi beneficiarul unui vot negativ dat in contul prestatiei lui Videanu. PSD a primit in ultimii patru ani suficienta munitie impotriva partidului care a condus Primaria si destui oameni refuza sa vada pe chipul bland european al lui Diaconescu umbrele celor care l-au impins in fata si care de abia asteapta sa-l apuce de sfori.
Cu toate acestea, bucurestenii nu mai par dispusi sa plateasca cu sanatatea si cu nervii lor declaratii sforaitoare de vendeta politica in spatele carora nu se afla nimic altceva decat planuri viclene de a aduna bani pentru buzunarul propriu si pentru partid. Cred ca de aceasta data vor ciuli bine urechile ca sa afle cine are cu adevarat solutii pentru acest oras chinuit si chinuitor si cine pare capabil sa le si transforme in realitate.