Diplomaţi, magistraţi şi foşti parlamentari cumulează salarii şi pensii de mii de euro

Ordonanţa de guvern care interzice cumulul pensiei cu salariul pare să fie, pe zi ce trece, din ce în ce mai îndreptăţită. Deşi a stârnit proteste la nivelul medicilor
, actorilor sau profesorilor, această ordonanţă va pune punct situaţiilor în care unii magistraţi sau diplomaţi pensionari ajung să aibă venituri anuale cumulate care depăşesc 130.000 de RON, potrivit unor surse ministeriale, citate de Mediafax. Între oamenii care câştigă anual mai bine de un miliard de lei
vechi pe an se numără chiar cei care trebuie să decidă, pe 15 ianuarie, soarta ordonanţei, respectiv judecătorii CC. Astfel, pe primul loc la capitolul cea mai mare sumă câştigată se află fostul procuror general, judecătorul CC Nicolae Cochinescu, care are o pensie de serviciu de 9.951 lei şi un venit suplimentar de la stat de 125.731 lei.





Următorul pe lista oamenilor foarte bine plătiţi se află magistratul Acsinte Gaspar, care se poate mândri cu o pensie de 8.993 lei şi venitul în plus în valoare de 79.714 lei, susţin sursele citate. Aspazia Cojocaru primeşte şi ea o pensie de serviciu de 7.388 lei şi venit în plus de 78.282 lei, iar Ioan Predescu, în calitate
de judecător al CCR, un venit suplimentar de 76.897 lei, dar şi o pensie de serviciu de 7.388 lei. De asemenea, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are cu ce se mândri, adică judecători care iau lefuri mari şi pensii asemenea. În această categorie se încadrează şi Maria Angelescu, cu o pensie de serviciu de 14.961 lei şi venit suplimentar de 16.590 lei. Totodată, şi Gabriela Gaspar, soţia fostului ministru şi actual judecător la Curtea Constituţională,

Demisia lui Gabriel Oprea de la Interne, acceptată de premierul Emil Boc

remierul Emil Boc a acceptat în urmă cu câteva minute demisia ministrului Internelor, Gabriel Oprea. Boc va remite decizia de acceptare a demisiei către Palatul Cotroceni pentru ca preşedintele Traian Băsescu să act de această demisie.

Premierul a ajuns, în jurul orei 16.30, la sediul Guvernului, după ce a fost la o întâlnire cu şeful statului la Palatul Cotroceni, unde, potrvit unor surse guvernamentale, a discutat cu preşedintele Traian Băsescu mai bine de o oră despre evenimentele din ultimele zile.

Boc urmează să aibă o consfătuire cu liderul PSD, Mircea Geoană legată de desemnarea noului ministru pentru Interne. Printre numele vehiculate, favorit este dat preşedintele CJ Teleorman, Liviu Dragnea. Alte nume luate în calcul sunt cele ale lui Şerban Nicolae, Doru Ioan Tărăcilă sau al actualului ministru al Agriculturii, Ilie Sârbu, susţin surse social-democrate.

Ele s-au cuplat cu impresarii

Se spune ca “ochii care nu se vad se uita”. Probabil ca la asta s-au gandit si unele dintre vedetele de pe la noi atunci cand si-au ales ca partener de viata pe cineva care le era, intr-un fel sau altul, si coleg de serviciu. In acest fel, pot fi impreuna zi si noapte, evitand scandalurile legate de presupuse infidelitati ale celuilalt. Ocupate pana peste cap cu turneele prin tara, cantaretele au tot mai putin timp pentru a-si cauta jumatatea, asa ca au fost sagetate de Cupidon fix atunci cand in fata le-au aparut impresarii. Unii s-au casatorit si se iubesc si acum, altii insa si-au separat destinele dupa numai cateva luni de relatie. Unul dintre cele mai cunoscute cupluri de acest fel il formeaza Andreea Banica si Lucian Mitrea. Cazul lor este unul fericit, avand in vedere ca lucreaza impreuna de mai bine de 10 ani. Lucian a impresariat trupa Blondy, pe vremea cand Andreea canta impreuna cu Cristina Rus. Se pare ca tocmai relatia dintre Banica si impresar ar fi atras supararea Cristinei, care era de parere ca acesta avea tendinta de a-si promova mai mult iubita decat trupa in ansamblu. Andreea a ramas cu Lucian, care a avut grija nu doar de cariera, ci si de linistea ei sufleteasca. In ciuda barfelor legate de infidelitatea lui Mitrea, Andreea s-a casatorit cu el in vara anului trecut. Nu a durat mult si a si ramas insarcinata, urmand sa aduca pe lume o fetita, in primavara. Andreea si Lucian sunt unul dintre cele mai bogate cupluri mondene, reusind sa stranga impreuna cateva milioane de euro
.

Cream se iubeste cu Marius Mates
A trecut ceva vreme de cand s-a afisat ultima data cu un barbat, Claudia Pavel, alias Cream, invocand de fiecare data lipsa de timp si concentrarea ei exclusiv asupra carierei. Iata ca, odata cu intrarea in noul an, cantareata ne-a facut o surpriza si a dezvaluit ca se iubeste cu impresarul ei, Marius Mates, acelasi cu care lucreaza de pe vremea trupei Candy. Se pare ca s-au cuplat in urma cu cateva saptamani, insa au dorit sa pastreze totul secret. S-au temut ca povestea le-ar putea afecta carierele, Cream indepartand o parte din fani din postura sa de femeie indragostita.

Gabi Szabo s-a maritat cu antrenorul
Sutele de ore petrecute pe terenul de atletism nu i-au adus Gabrielei Szabo numai glorie si multe medalii la concursurile internationale, dar si un barbat care s-a indragostit iremediabil de ea. In scurt timp de cand au inceput colaborarea, sportiva si antrenorul sau, Zsolt Gyongyossy, au pasit intr-o relatie amoroasa, iar acum zece ani s-au si casatorit. Nicola si Mihai Alexandru, barbatul de care a divortat dupa 15 ani de casnicie, subscriu cu succes pe lista cuplurilor care s-au cunoscut in campul muncii. In 1989, cei doi s-au indragostit la prima
vedere pe scena de la Mamaia, iar mai apoi au decis sa colaboreze pe plan muzical. In scurt timp, Mihai a devenit compozitorul preferat al Nicolei, dar si iubitul si mai apoi sotul ei. Dupa o casnicie care, din exterior, parea excelenta, cantareata a decis sa inceapa o noua viata
, tot cu un artist, insa cariera sa profesionala a intrat in declin fara piesele compuse de Mihai.

La ei s-a terminat cu scandal
Impresarul Radu Baron s-a iubit un timp cu Betty, fosta solista a formatiei Etnic. Spunem fosta, pentru ca bruneta a plecat cu scandal din ograda si din inima
lui Baron, iar cearta lor a consumat multa cerneala de tipar. Cei doi s-au balacarit in presa de parca ar fi fost dintotdeauna dusmani. Conflictul s-a lasat cu amenintari din partea lui Baron, care a declarat ca va scoate la lumina inregistrari XXX avand-o ca protagonista pe fosta lui iubita. Si pe el, bineinteles, caci nici lui nu i-ar fi stricat un plus
de publicitate. Si relatia dintre Adina de la Heaven si fostul impresar al formatiei, Radu Groza, a luat sfarsit cu scandal. Cantareata a povestit ca Groza ajunsese sa o hartuiasca sexual, dupa ce ea il anuntase ca nu-si mai doreste o legatura amoroasa cu el. Mai grav, impresarul a si agresat-o pe Adina, lovind-o cu pumnul si amenintand-o.

Celine Dion si managerul ei, impreuna de 21 de ani
Mariah Carey l-a cunoscut pe Tommy Motolla in 1988, cand a semnat un contract cu casa lui de discuri, Columbia Records (care apartinea grupului Sony), acesta fiind doar primul pas catre celebritate. Cei doi s-au casatorit in 1993, dar s-au despartit in 1997, dupa o perioada extrem de prolifica pe plan muzical pentru Mariah. Fostul boss de la Sony a gasit apoi o alta celebritate pe care sa o faca superstar, dar si nevasta: Thalia, cu care s-a casatorit in 2000. Ei au devenit, anul trecut, parintii unei fetite. Celine Dion s-a lasat pe mana impresarului Rene Angelil inca de la varsta de 12 ani, cand i-a trimis o caseta demo. S-au cuplat in 1988 si s-au casatorit in 1994 si au impreuna un baietel.

Pamela Anderson, cu fundul in sus

sta starleta din Baywatch Pamela Anderson a fost surprinsa in acest weekend pe plaja din Malibu harjonindu-se cu un surfer misterios, relateaza The Sun. Ocazie cu care si-a expus la soare si in fata noului iubit... nurii.
Fostul iepuras Plyboy se chinuie sa-si gaseasca o relatie stabila dupa despartirea de producatorul de muzica si partenerul de casete sexi Rick Salomon.
Nu putem ghici coeficientul de inteligenta al noului partener al celebrei blonde, insa coeficientul... corporal pare numai bun. Succes, Pammi!

Iulia Vântur îşi măreşte sânii cu stimuli

lia Vântur a renunţat la silicoane, dar nu şi la ideea de a avea un bust proeminent. La numai o lună de la intervenţia chirurgicală de îndepărtare a protezelor, vedeta PRO TV a început un program special de slăbit şi dezvoltare a musculaturii în zona pieptului.
Laser, capsulă cu saună uscată şi stimuli. La asta a apelat Iulia Vântur din dorinţa de a-şi menţine sânii “în formă”. Nemulţumită de bustul său, frumoasa ieşeancă a ales să apeleze la silicoane, însă la un an de la intervenţia chirugicală aceasta a decis să revină la formele sale normale.

“Pentru a-şi menţine silueta şi a se recupera în urma operaţiei de scoatere a protezelor din silicon, vedeta a început un program
de păstrare a formelor. Astfel, ea vine săptămânal la centrul nostru de întreţinere corporală”, ne-au spus specialiştii centrului “Keiko” din Bucureşti. Iată care sunt metodele la care apelează senzuala vedetă de la “Dansez pentru tine”.

Metoda Elecrostimulare

Prin această procedură, Iulia îşi tonifică musculatura din zona bustului şi îşi remodelează această parte a corpului. În cel mult o lună, efectele sunt mai mult decât vizibile

Metoda Capsulă

Este vorba despre o saună uscată şi infraroşu. Iulia apelează des la această metodă, pentru că este pe baza unui aer bogat în ozon, recomandat pentru întinerirea pielii şi detoxifiere.

Metoda Laser

Topeşte celulita, reuşind chiar să dizloce grăsimea şi să o topească instantaneu. Cu această metodă se slăbeşte până la 10 kg, iar Iulia a reuşit să îşi modeleze corpul în timp record.

Madonna, la al III-lea iubit dupa Guy Ritchie

Madonna a fost fotografiata duminica seara de paparazzi alaturi de un barbat misterios, la restaurantul Waverly Inn, din New Work.

Dupa divortul de regizorul britanic Guy Ritchie, s-a scris despre legaturile Reginei Pop cu modelul brazilian Jesus Luz si cu jucatorul american de baseball Alex Rodriguez.

Duminica, insa, ea a aparut in compania
altui barbat, al carei identitate nu se cunoaste, inca.

Zambitoare si foarte aranjata, Madonna a iesit din restaurat de brat cu respectivul personaj, care pare mult mai
tanar decat ea, fara nicio jena de prezenta fotografilor, scrie dailymail consultat de vedeta.ro.

Andreea Marin îşi concurează soţul

dreea Marin Bănică pregăteşte fanilor săi o nouă surpriză. Vedeta va reveni in curand pe micile ecrane, de această dată
la Kanal D, unde va prezenta o nouă emisiune de divertisment, asemănătoare celei care il are, de doi ani încoace, drept gazdă pe soţul ei, Ştefan Bănică junior, la PRO TV.

“Zâna surprizelor”, Andreea Marin Bănică, revine pe micile ecrane. Ea este în discuţii avansate cu echipa casei
de producţie Sinevisyon, pentru a prezenta la Kanal D un nou format de emisiune care se difuzează acum în Anglia şi care va debuta în România anul acesta, “Dancing on Ice”(“Dansând pe gheaţă”). Producţia seamănă foarte mult cu “Dansez pentru tine”, emisiune difuzată la PRO TV, care este prezentată de Ştefan Bănică junior, soţul Andreei. Diferenţa constă în faptul că echipele de dansatori vor concura pe gheaţă. Andreea Marin, ca moderator al noului format, va intra astfel în competiţie chiar cu soţul ei. Show-ul “Dancing on Ice” se difuzează acum în Marea Britanie şi este la începutul unui nou sezon care va avea premiera pe ITV mâine, 13 ianuarie.

Regulile sunt următoarele: mai multe perechi formate din staruri şi patinatori profesionişti se întrec în faţa unui juriu pentru o sumă de bani menită să ajute persoane cu dificultăţi.

«Zâna» va lua lecţii de patinaj

Pentru a putea prezenta acest spectacol, Andreea Marin trebuie să ia lecţii de dans pe gheaţă, deoarece ea va transmite şi de pe patinoar, nu doar din studio. Astfel, soţia lui Ştefan Bănică jr va învăţa să patineze de la un specialist în dansul pe gheaţă.

Paris Hilton scrie un cântec despre experienţa sa în închisoare

ântăreaţa pop în devenire Paris Hilton se foloseşte de noul său album pentru a vorbi despre experianţa sa din închisoare, din 2007.

Paris plănuieşte să lanseze o continuare a albumului său de debut care i-a purtat numele, lansat în 2006, şi profită de acest lucru ca să vorbească despre timpul petrecut în spatele gratiilor.

Obligata de sarcina, Diana Munteanu a renuntat la tocuri

Diana Munteanu-Niculescu este insarcinata in trei luni si jumatate, motiv pentru care de ceva timp a renuntat sa mai poarte tocuri. Pana de curand vedeta purta doar incaltaminte cu toc inalt, pentru a-si pune in valoare picioarele. De putin timp insa, Diana a renuntat la astfel de pantofi, fiind constienta ca pentru o femeie gravida este practic imposibil sa se incalte in asa fel. Diana simte pe pielea ei efectele unei sarcini, i s-au umflat picioarele, are dureri de spate, insa se declara fericita. „Ma simt excelent! Ii multumesc lui Dumnezeu ca am o sarcina usoara, fara greturi si pofte iesite din comun. Copilul
este bine, sanatos
si nu exista nici un fel de complicatii. Atat eu, cat si Claudiu suntem extrem de fericiti ca vom deveni parinti. Abia astept sa nasc”, a spus Diana pentru Gardianul.

Nu a cumparat nimic pentru copil
Diana spune despre ea ca nu este o persoana superstitioasa si ca nu ii este frica decat de Dumnezeu. Cu toate acestea, vedeta nu a cumparat deocamdata nimic pentru bebelusul ce urmeaza sa vina pe lume in luna mai. „Eu sunt foarte credincioasa din fire, asa ca nu cred in superstitii. Nu am cumparat nimic pentru bebelus momentan, dar nu din superstitie. Pur si simplu cred ca este putin cam devreme. Sunt insarcinata abia in trei luni si ceva si nici nu stiu daca voi avea fata sau baiat. Vom afla peste cateva saptamani, la urmatoarea ecografie. Dupa aceea o sa am cateva luni la dispozitie pentru cumparaturi, deci nu ma grabesc”, ne-a mai spus Diana.

Ei au dispărut din showbiz!

făcut mare vâlvă în anii ’90, au avut bani şi celebritate, însă, la un moment dat şi-au luat tălpăşiţa din lumea mondenă. Deşi pentru adolescenţii de azi nu reprezintă mare lucru, vedetele postdecembriste au rămas în istoria muzicii autohtone, reuşind să creeze isterii în masă şi să vândă zeci de mii de albume.
A plouat cu artişti după Revoluţie, asta şi pentru că românul a fost mare consumator de divertisment.

Apărute din senin, unele trupe au reuşit să supravieţuiască şi să se menţină în topurile muzicale mai mulţi ani, însă altele au dispărut după câteva mişcări scenice şi un videoclip rudimentar.Câţiva dintre ei s–au reprofilat, lansându-se în afaceri sau orientându-se spre alte domenii care la acel moment li s-au părut mai atractive.

Click! vă invită să faceţi un exerciţiu de imaginaţie şi să vi-i amintiţi pe Cristiana Răduţă, George Moceanu, Irina Nicolae, Aurelian Ciocan şi Adrian Zainea sau pe cei trei componenţi ai trupei Genius!

Irina de la ASIA s-a făcut fotograf

În anul 1999, atunci când s-a înfiinţat trupa ASIA, Irina Nicolae era lidera formaţiei. Cu o promovare asiduă şi un impresar priceput (n.r. Florin Ionescu) care i-a fost şi iubit, Irina şi colegele ei au ocupat mulţi ani primul
loc în topurile muzicale.

În 2004, bruneta cu codiţe s-a retras însă din muzică, pentru a-şi urma actualul iubit. În prezent, ea s-a retras din lumina reflectoarelor şi s-a mutat la Budapesta, unde şi-a transformat pasiunea pentru fotografie într-o afacere, lansând un album cu imagini din călătoriile ei.

Oana şi Cezar de la Genius s-au stabilit în Nevada

Cei trei timişoreni care au revoluţionat muzica dance imediat după 1989 s-au despărţit în anul 2000 şi au plecat pe drumuri diferite. Acum, Oana şi Cezar sunt stabiliţi în Nevada şi formează un cuplu fericit de mai bine de zece ani, iar Ovidiu, al treilea component al trupei, a rămas în Timişoara şi şi-a deschis o firmă
de producţii video.

“Trupa s-a desfiinţat într-un moment în care eram pe val. Genius se afla pe locul 1 în topuri, câştiga chiar şi 3.000 $ pe concert. Într-o seară, am decis să anulăm toate concertele şi apariţiile tv şi ne-am despărţit. Genius a avut un impact incredibil. Eu aveam 20 de ani, iar Cezar şi Oana cu doi ani mai puţin. Ne-am simţit bine în acea componenţă”, a povestit Ovidiu pentru Click!

Din trupa L.A., doar Liviu a reuşit

După destrămarea trupei L.A., fiecare solist a luat-o pe drumul său. Dintre cei trei, doar Liviu Vârciu a rămas în showbiz, el cochetând în prezent cu actoria şi televiziunea. Unul dintre cei trei componenţi, Aurelian Ciocan, s-a stabilit în Constanţa, oraşul în care s-a născut şi şi-a deschis o mică afacere. Celălalt, Adrian Zainea, a preferat să plece în străinătate, convins că va putea să se afirme de unul singur, însă planurile artistului au eşuat.

Chiuretaj pe Legea mamelor

Noul ministru al Muncii a amânat Legea mamelor pornind de la prezumţia de bogăţie. Legea respectivă prevedea acordarea timp de doi ani a unei indemnizaţii de 85% din media veniturilor mamei pe ultimele 12 luni înainte de naştere. Dar, aplicată în cazul unei notăriţe din Dâmboviţa, cu 4 miliarde vechi – venit anual, indemnizaţia de creştere a copilului s-ar fi transformat probabil în cel mai mare ajutor de stat acordat vreodată în România. Exemplul a fost folosit pentru a amâna legea de către Marian Sârbu. Probabil, motivul real este lipsa resurselor financiare
datorată crizei. Dar, să-ţi bazezi decizia de amânare a legii privind doar spre vârful piramidei veniturilor este destul de simplist. Iar soluţia propusă, de limitare a indemnizaţiei la trei salarii medii, pare scoasă din burtă: de ce trei şi nu două sau cinci, din moment ce încă nici nu se cunoaşte bugetul. Este drept că nici promovarea „Legii 85% pentru mame” de către Guvernul Tăriceanu nu s-a bazat pe cine ştie ce calcule.

A trebuit să fie o femeie ministru al Muncii ca să „înţeleagă problema mamelor”, spunea Mariana Câmpeanu după ce a dat undă verde legii privind majorarea indemnizaţiilor pentru creşterea copiilor
. În opoziţie cu ea, miniştrii bărbaţi fuseseră răi: Marian Sârbu, în primul
mandat, a limitat indemnizaţiile, indiferent de veniturile familiei
în care s-au născut copiii, Gheorghe Barbu a menţinut decizia explicând că „nimeni nu se asigură
pentru riscul de a fi mamă”, iar Paul Păcuraru nici n-a fost interesat de problemă.

Dacă acceptul Marianei Câmpeanu asupra proiectului de lege privind majorarea indemnizaţiilor, care zăcea de doi ani în Parlament, nu ar fi coincis cu campania electorală, explicaţia cu modul de gândire influenţat de sex n-ar fi fost atât de penibilă. Aşa, având în vedere că în noianul de promisiuni electorale indemnizaţia pentru mame era una care costa mai puţin decât pensia minimă sau locuri de muncă pentru toţi şomerii, promovarea legii n-a fost, probabil, decât calcul politic.

În plus, luându-i pe rând, „răii” cu mămicile, vorba Laviniei Şandru, au avut partea lor de dreptate. Pe vremea fostului guvern PSD, Marian Sârbu a limitat indemnizaţiile pentru mamele salariate când a descoperit mii de fraude – femei care cu câteva luni înainte să nască aranjau cu patronii la care lucrau să le majoreze salariul. Nici forma actuală a legii nu este imună la astfel de „idei”. Este adevărat că nu poţi să ştii sigur cu un an înainte dacă vei deveni mamă sau nu. Dar ştii cu şase luni înainte, iar în media de pe 12 luni umflarea salariului pe ultimele şase îţi poate aduce ceva profit.

Nici afirmaţia lui Gheorghe Barbu, „nimeni nu se asigură pentru riscul de a fi mamă”, nu este greşită. Impozit la stat plătim cu toţi (sau aşa ar trebui) dar nu pentru a primi mai apoi indemnizaţie de creştere a copilului. Nu este un sistem de asigurări, asemănător celui de pensii sau al riscului de viaţă – dai o contribuţie mai mare, primeşti o sumă mai mare.

Peste tot în lume, indemnizaţia de creştere a copilului este un ajutor dat de stat pentru încurajarea familiei. Ce cuantum au aceste indemnizaţii depinde de politica promovată de statul respectiv. A stabili o indemnizaţie proporţională cu veniturile pe care le-a avut mama înainte de a naşte înseamnă a sprijini femeile cu carieră care sigur se vor îngriji să asigure o cât mai bună educaţie copiilor. În plus, studiile arată că la aceste femei probabilitatea de a-şi abandona copiii este mai mică. În acelaşi timp, trebuie să ai grijă să nu încurajezi „meseria de mamă”, printr-o alocaţie fixă dată atât mamelor care muncesc, cât şi celor care nu fac nimic. În nordul Moldovei, de pildă, sunt mii de familii a căror unică sursă de venit este alocaţia pentru copii.

Dar ideea de a sprijini femeile cu carieră să devină mame nu are nici o legătură cu a sprijini miliardarele. Să ai un venit de 4 miliarde de lei vechi pe an şi să te gândeşti să ceri 7.000 de euro pe lună ajutor de la stat ca să-ţi creşti copilul, numai în România se putea întâmpla.

Preşedintele are creierul oxigenat

Lui Traian Băsescu îi place apa. În orice formă de agregare: lichidă şi sărată pentru navigat, sub formă de cuburi plutitoare în pahar, sau alb-alunecoasă, numai bună pentru snowmobile.

Pe drumul de la Susai a coborât mai ieri în viteză, călare pe sania cu motor, cu obrajii îmbujoraţi de ger. Le-a recomandat tuturor româ­­­nilor reţeta sa tehnologic-naturistă de sănătate: goana pe pârtie, care “îţi oxigenează creierul şi plămânii”, iar dacă viteza
e mare, descarci şi adrenalină! Chiar dacă nu toţi poporenii vor apuca să urmeze îndemnul de la cel mai înalt nivel (nu de alta, dar nu avem atâtea snowmobile pe teritoriul naţional), ştirea despre programul
de vacanţă al preşedintelui aduce bucurie multor români. Mărturisesc sincer că şi eu mă număr printre cei care sunt mul­­ţu­­­­miţi atunci când şeful statului e mulţumit.

Dacă Traian Băsescu îşi consumă surplusul de energie
şi îşi face intrarea în anul electoral 2009 cu un salt viguros peste nămeţi, ţara poate fi liniştită. Înseamnă că o bună perioadă măcar nu vom mai avea scandal şi răfuieli între palate, nu vom mai asista la descărcări impulsive sau gesturi necugetate. Cu o coaliţie guvernamentală cât trei sferturi din Parlament, cu un premier bine înşurubat în scaun şi cu un preşedinte relaxat, criza economică nu mai are nici o şansă să-şi facă de cap prin România.

Deja şeful statului a anunţat că va fi solidar cu Executivul în oricare dintre deciziile de austeritate pe care va fi nevoit să le ia, iar relaţiile cu Cabinetul le-a strâns cu amândouă mâinile la Cabana Schiorilor, când a aniversat-o pe dna ministru Elena Udrea. Glumă, glumă, dar e foarte probabil ca anul 2009 să îl găsească pe Traian Băsescu într-o dispoziţie pacifistă. Locul preşedintelui-provocator ar putea fi luat de preşedintele-îm­pă­­­­ciuitor.

Deja avem primele semne ale schimbării de atitudine. În campania electorală a anunţat - şi a şi reuşit să fie consecvent mai mult de 5 minute - că se abţine de la atacuri sau nominalizări defăimătoare. După alegeri, a binecuvântat noua îmbârligătură politică fără să clipească în faţa kitsch-ului ideologic, a asimilării baronilor, oligarhilor şi penalilor. Nu a făcut economie
de superlative când a primit jurământul noii echipe guvernamentale, chiar dacă pe lista lui Boc se aflau destule nume dintre cele pe care el însuşi le declarase indezirabile.
Preşedintele are creierul oxigenat

Boc la mişto

Emil Boc e probabil politicianul care a capitalizat, în luna decembrie, cele mai multe miştouri. E o reducţie profund nedreaptă.

Surprinzătoarea nominalizare şi, ulterior, instalarea în funcţia de premier a (încă) primarului de Cluj au făcut ca ritmul replicilor şi aprecierilor glumeţ-sarcastice la adresa lui Emil Boc să crească în mod vizibil. Sunt câteva puncte de sprijin pentru ironiile pe care le încasează liderul PDL: înălţimea acestuia, relaţia de dependenţă acută pe care o are cu Traian Băsescu şi, da, încă îşi mai amintesc oamenii, prezenţa neobişnuită la o emisiune de la Antena, moderată de Andrei Gheorghe.

A fi un politician scund în România (atât de scund încât, atunci când era mic - vorba mizerabilului Vadim Tudor -, tatăl lui Emil Boc îl bătea cu cureaua de la ceas
!) e, în logica sarcasmului autoh­­ton pusă la lucru, aproape un păcat de neiertat.

În al doilea rând, a fi loial cuiva, mai ales când e vorba despre cineva de la PDL faţă de Traian Băsescu, nu înseamnă altceva decât pupincurism profund şi sinistru. În al treilea rând, faptul de a fi eroul unui nefericit moment echivalează, pentru cei care confundă ironia cu evaluarea, cu a fi realmente căzut în cap.

Reducţia la caricatura practicată cu insistenţă poate fi, accept, o strategie de destrucţie care dă, în multe situaţii, bune rezultate; ea e însă şi o manieră de a scoate la suprafaţă dacă nu mârlănia, atunci măcar superficialitatea. Adevărul, inclusiv în cazul domnului Boc, e însă mult dincolo de caricatură. La 42 de ani, preşedintele PDL este, în termeni reali, unul dintre politicienii (relativ) tineri cei mai performanţi. Suportaţi un calcul simplu şi greu de combătut? Lider corect (alături, e drept, de Mona Muscă) al opoziţiei parlamentare din perioada 2000-2004.

Traian cel Mare. Si tare.

Prin urmare, avem un Guvern de mana forte, coordonat de Traian Basescu si condus de omul sau de casa
, Emil Boc. Exista intrunite toate conditiile ca democratia sa fie calcata in picioare, pentru ca puterea nu mai este separata, ci stransa implacabil intr-o singura mana. Care se poate transforma in pumn. In acelasi timp, intr-un raport invers proportional cu democratia fragilizata, exista premizele unei eficiente administrari a treburilor statului pe termen scurt, mediu si lung.

Chiar dacA criza din Romania ar putea fi agravata prin faptul ca, in mod instinctiv, statele din zona euro
au tendinta de a rostogoli costurile spre statele non-euro. Pe termen scurt, in mod normal, situatia interna ar trebui sa fie bine gestionata. Pe termen mediu si lung, in conditiile in care presedintele dispune de o asemenea forta, concretizata printr-o majoritate zdrobitoare in Parlament si printr-o influenta absoluta asupra Guvernului si Justitiei, ar trebui ca, in fine, in Romania sa poata fi lansate si promovate proiecte importante. Avand drept tinta rezultate care nu vor putea fi obtinute decat in deceniile viitoare. Evident, asemenea obiective nu ar putea fi atinse decat in conditiile unei autocratii ori dictaturi luminate. Daca insa Traian Basescu va zgaria oglinda atunci cand se barbiereste dimineata, pentru Romania cataclismul va fi o certitudine. Sa fim insa in continuare optimisti.
Atunci cAnd s-a lansat in campania electorala pentru obtinerea intaiului sau mandat de presedinte, Traian Basescu le-a promis romanilor o noua demnitate in raport cu celelalte natiuni. Cu alte cuvinte, mandria de a fi roman urma sa fie alimentata, in timpul mandatului sau, de performante ale statului nostru, in raport cu puterile europene si non-europene. Acestea puteau fi in diferite domenii dar in special in plan diplomatic, geo-politic si geo-strategic. Dupa patru ani, oricine poate constata ca angajamentul sefului statului nu a fost indeplinit. Nici macar in mica parte. Dimpotriva. Romania a pierdut teren
pe toate planurile. In raport cu Uniunea Europeana, suntem tratati nu ca un egal intre egali, ci ca o provincie. Un fel de colonie de margine. Primim, in continuare, lectii. Bobarnace. Cele mai multe, nemeritate. Altele, "aranjate" de cozile de topor de la Bucuresti
. Cum ar fi Monica Macovei. Dar poate europenii au dreptate. Noi nu ne putem impune un punct de vedere, pentru ca pur si simplu nu-l avem. Ne lipseste strategia. Aceeasi situatie, daca nu cumva mult mai grava, in raporturile noastre cu statele din Rasarit. Cu Rusia si cu Ucraina. Am fi putut fi o punte intre acestea si Statele Unite ale Americii ori Uniunea Europeana. Dar nu am reusit decat sa fim ignorati. Si de unii si de altii. Fiindca pur si simplu nu stim ce vrem de la Moscova ori de la Kiev. Si de aici decurge o consecinta si mai grava. Ducem o politica balbaita, balmajita cu Chisinaul. Nu avem in Basarabia niciun fel de credibilitate. I-am lasat perplecsi, adica cu ochii in soare, chiar si pe cei mai infocati adepti ai reunificarii. I-am dezamagit pe unionisti iar celorlalti le-am starnit dispretul. Acesta a fost rezultatul politicii noastre rasaritene promovata de la cel mai inalt nivel. A esuat si faimoasa strategie la Marea Neagra. Unde Romania s-a lasat folosita ca un simplu balon de incercare. Pe care cele doua mari puteri riverane, Rusia si Turcia
, pur si simplu l-au intepat, facandu-l sa explodeze. Nici cu americanii nu stam prea bine. Pentru ca ne-am comportat mereu si mereu ca niste simpli servitori. Si nu trebuie sa ne miram ca suntem tratati ca atare. Cat despre China, India si statele arabe, ca sa nu mai vorbim de Africa si America de Sud, relatiile noastre cunosc, in raport cu epoca Ceausescu, un regres catastrofal.
Toate aceste contra-performante, datorate in cea mai mare masura institutiei prezidentiale, pot fi transformate in obiective strategice pe termen mediu si lung. Evident, nu ma astept ca aceasta minune sa se petreaca prea curand. Adica in anul electoral prezidential. Ci mai tarziu, pe masura ce dictatura Traian Basescu se va consolida. La multi ani!

Presedintele nu si-a pierdut electoratul, ci l-a inversat

Campania pentru prezidentiale a inceput in clipa in care Basescu s-a plåns ca si-a pierdut 80 de procente din electorat, dupa monstruoasa coalitie dintre PD-L si PSD. Pentru a-si duce la bun sfårsit spovedania, n-a uitat sa precizeze ca pentru domnia sa primeaza interesul national, si nu cel personal, si ca habar nu are daca va mai candida pentru un nou mandat. Daca analizam atent mesajul prezidential, vom decela faptul ca Basescu se desparte definitiv de electoratul sau de dreapta, care nu mai cadreaza cu marea politica prezidentiala ce se prefigureaza in 2009. Pretul monstruoasei coalitii presupune recuperarea electoratului prezidential pesedist, care sufera de lipsa unui reprezentant clar. Castrarea aripii Iliescu presupune transferarea autoritatii simbolice a lui Iliescu asupra lui Basescu. Nastase are treaba serioasa la DNA, deci poate candida
, eventual, la speranta ca va primi
un NUP peste trei-patru ani. Electoratul lui Iliescu a inceput sa-l identifice pe Iliescu cu Basescu si lipsea doar gestul ca Basescu sa accepte sa fie ales de PSD. Presedintele va fi rugat in genunchi sa candideze, in numele interesului national, de catre un divan ad-hoc format din “monstrii coalitiei”, Boc, Geoana, Blaga, Nica, Flutur, Nemirschi, Udrea, Sårbu, Anastase, Diaconescu si Ridzi. Daca inchid ochii si ma concentrez, pot sa vad deja textul adunarii prezidentiale ad-hoc, care va invoca starea de necesitate in care se afla tara, din cauza crizei mondiale care se constituie intr-o permanenta sursa de amenintare la adresa suveranitatii statului romån, situatie care impune necesitatea intaririi prestigiului institutiei prezidentiale si continuarii geopoliticii promovate de doctrina Basescu. Or, doctrina Basescu nu poate fi promovata in afara persoanei lui Basescu, deci se impune ca presedintele sa renunte la problemele sale personale, pentru binele public, si sa se mai sacrifice inca cinci ani pe altarul patriei. Recunoscatoare, patria va avea grija sa gaseasca temeiul revizuirii Constitutiei, mai ales a acelor termeni vagi care definesc autoritatea prezidentiala, in sensul augmentarii puterii prezidentiale.

Guvern de prada

a admitem, de dragul discutiei, ca actualii guvernanti nu dispun inca de toate informatiile privind executia bugetara a anului 2008 si ca s-ar putea sa ne trezim cu un deficit bugetar de peste 4% din PIB din cauza scaderii veniturilor in ultimele doua luni ale anului. De la 3,5%, cat se preconizase, pana la 4,1% este, ce-i drept, o crestere semnificativa, dar nu o catastrofa. Prin urmare, oricat s-ar fi inselat sau ar fi ascuns datele adevarate ministrii liberali, actuala rasturnare de politica bugetara nu poate fi nicidecum justificata prin eventualele abuzuri si/sau incompetente ale Guvernului precedent.


Atunci, ce Dumnezeu se intampla aici? De ce vine presedintele Basescu acum, in sedinta de guvern, sa declare falimentul sistemului de pensii si solidaritatea sa cu foarte probabila inghetare a masurilor sociale votate in toamna in Parlament si promise de PSD si PDL in campania electorala? De ce nu mai cresc punctul de pensie, salariile profesorilor, indemnizatiile pentru mame? De ce se intalnesc membrii coalitiei pentru a discuta "din punct de vedere politic" proiectul de buget?
Explicatia este foarte simpla: nimeni nu stie pe ce bani conteaza in 2009. Nimeni nu stie ce venituri vor veni cu adevarat la buget in 2009, pentru ca nimeni nu stie cat de tare va lovi criza. Nu am incetat sa scriem inca de la primele semne ale crizei din Statele Unite ca Guvernul roman ar trebui sa pregateasca un program
anticriza care sa ia in considerare cele mai sumbre perspective, inclusiv pe aceea a unei recesiuni. Pentru ca, din nou, nimeni nu stie daca prognoza de crestere economica de 3,5% nu este cumva prea optimista.



Alianta PDL-PSD si Guvernul Boc s-au constituit in temeiul unui Pact pentru Romania care prevede o serie de masuri sociale costisitoare. In conditiile incertitudinii privind veniturile, nu poti finanta aceste masuri decat in doua feluri: dai drumul la supapa inflatiei si a deficitelor sau maresti taxele si impozitele. Or, in criza, Guvernul trebuie sa incurajeze masiv investitiile in sectoarele productive, sa reduca taxele si impozitele, sa diminueze consumul public si sa il incurajeze pe cel privat. Daca poate angaja investitii de stat in infrastructura, cu atat mai bine.
Or, prima
optiune, aceea a mentinerii cheltuielilor sociale cu pretul cresterii inflatiei si maririi impozitelor, este programul de stanga al PSD. In acest moment, PSD, daca este consecvent cu el insusi, ar trebui sa forteze renuntarea la cota unica de impozitare de 16%. Altfel poate sa-si ia adio de pe acum la tot programul sau de crestere de pensii si salarii.



De partea cealalta, fara un program liberal de incurajare a investitiilor in sectoarele productive si de absorbtie inteligenta si rapida a fondurilor europene, PDL nu mai are nici o ratiune sa faca parte din Guvern. Daca se renunta la cota unica si la stimularea sectorului privat, PDL poate foarte bine sa se reintoarca la socialisti.
In consecinta, criza economica face incompatibil un Guvern PDL-PSD. Solutiile celor doua partide sunt contradictorii, astfel incat logica nu permite ca acest Guvern sa functioneze. Prin urmare, trebuie sa convenim ca acest Executiv nu este unul de criza pentru ca poate produce un program anticriza coerent.

Geoană spune că se lucrează la o ordonanţă de urgenţă prin care să se modifice legea CSAT

eşedintele PSD, Mircea Geoană, a declarat astăzi că se lucrează deja la ordonanţa de urgenţă prin care el, în calitate
de preşedinte al Senatului, va putea să participe la şedinţele CSAT şi să ocupe şi funcţia de vicepreşedinte al acestei instituţii.

Geoană a dat de înţeles în cadrul unei conferinţe de presă susţinută la Craiova că, de săptămâna viitoare, va face parte din CSAT. "Sper că de săptămâna viitoare, când voi fi vicepreşedinte în CSAT, vom putea discuta despre proiectele pentru care eu sunt zălog. Este vorba despre proiecte din Dolj, de infrastructură, să ajut Oltenia nostră şi întreaga ţară. Vreau să vă spun că participarea noastră la guvernare reprezintă garanţia că aceste proiecte vor fi susţinute şi finalizate", a declarat liderul PSD.

Solicitat să clarifice acest subiect, statutul său în CSAT, Geoană a precizat pentru NewsIn: "Din câte ştiu, se lucrează deja la o ordonanţă de urgenţă, care să modifice legea CSAT şi nu cred că va fi o problemă adoptarea ei în Parlament". Întrebat dacă nu este neconstituţională emiterea unei OUG, şi nu a unei legi organice
, care să modifice legea CSAT, Geoană a declarat că, din câte ştie, această modificare este permisă şi prin OUG, care să fie apoi trecută în Parlament.

Una din condiţiile de negociere pentru formarea coaliţiei PSD-PD-L a fost ca Mircea Geoană să devină preşedinte al Senatului şi să participe la şedinţele CSAT, unde să ocupe şi funcţia de vicepreşedinte. Pe 19 decembrie, Geoană a fost ales preşedinte al Senatului.

Ion Iliescu, preşedintele de onoare al PSD, anunţă "clarificarea din ianuarie"

Deocamdată Iliescu îşi clarifică poziţia personală: "Nu cuplez la ideea ruperii partidului acum şi atât timp cât îşi va menţine identitatea actuală"

* “Pentru a ne păstra identitatea, se impune o analiza profundă şi serioasă la nivel de partid chiar acum, imediat, în ianuarie. Urmează alegerile europene, iar noi nu ne putem schimba optica la 180 de grade.”

Preşedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, le-a cerut lui Mircea Geoană şi celorlalţi lideri ai partidului convocarea de urgenţă a forurilor statutare ale social democraţilor, pentru a “clarifica” relaţia pe care PSD o va avea cu Traian Băsescu şi cu PD-L. “Chiar acum, imediat, în ianuarie!” – a precizat Ion Iliescu pentru Gândul. Iliescu a precizat că, dacă PSD “îşi menţine identitatea actuală”, nu se pune problema ruperii partidului sau crearea unei “stângi autentice” – idee pusă în circulaţie, în ultimele zile, de fostul senator Ion Solcanu, unul dintre iliescienii din vechea gardă.

Ion Iliescu susţine că nu-l mai preocupă, cel puţin pentru moment, o coagulare a partidelor de stânga, întărită cu lideri pesedişti, nemulţumiţi de alianţa cu democrat-liberalii lui Boc. “Nu se poate vorbi despre ruperea partidului, cât timp ne vom păstra identitatea. Despre ce alte forţe de stânga am mai putea vorbi acum?! Aceste partide au devenit abstracte, fără suport. Singura baza reală, solidă, a stângii moderne pe care trebuie să o luăm în calcul, este PSD. Acest fapt trebuie să ne preocupe. Menţinerea identităţii noastre ca partid de stânga”, ne-a declarat preşedintele de onoare al social-democraţilor.

Premisele schismei: Sorin Oprescu, vârful împins al “stângii autentice”

Imediat după confruntările care au avut loc în 2008 în partid, care au început odată cu nominalizarea candidatului pentru postul de Primar general al Capitalei – situaţie care a dus, în cele din urmă, la demisia lui Sorin Oprescu din PSD -, tot mai mulţi pesedişti din vechea gardă au resuscitat o idee mai veche, potrivit căreia Iliescu se gândeşte la o soluţie radicală – spargerea PSD şi construirea unui puternic partid socialist, prin coagularea formaţiunilor de stânga, existente în acel moment, în cvasiadormire, la umbra politicii mari. Melanjul socialist, cam anemic la prima
vedere, ar fi urmat să fie consolidat cu nume grele din PSD, precum Adrian Năstase, Sorin Oprescu, Ioan Solcanu, Octav Cozmâncă şi alţi câţiva apropiaţi ai lui Ion Iliescu.

Prima problemă a apărut, însă, odată cu alegerea lui Oprescu. Victoria sa a decapitat ipoteticul bloc
al stângii, care urma să fie condus chiar de medicul
demisionar.

Victoria de la Bucureşti, asumată inclusiv de către liderii social-democraţi, a liniştit apele în partid pentru o perioadă de câteva luni. Ideea a reapărut în cercurile apropiate conducerii PSD, imediat după alegerile parlamentare, perioadă extrem de agitată, dat fiind faptul că Ion Iliescu şi apropiaţii săi au respins categoric, în prima fază, o alianţă guvernamentală cu PD-L. Şi cum negocierile la sânge între PSD şi democrat-liberali, păreau să conducă, la un moment dat, către sacrificarea conservatorilor, PC a apărut şi el în reţetarul stângii unite.

Revenirea la echilibru: Iliescu înţelege “compromisul”, dar rămâne îngrijorat

Finalul negocierilor a arătat însă un Ion Iliescu conciliant vizavi de alianţa cu democrat-liberalii lui Boc, dar neîmpăcat cu tendinţele dominatoare ale liderului absolut, Traian Băsescu. “În cele din urmă, decizia politică a guvernării e o abordare realistă. Era necesar un compromis în actuala situaţie, de criză majoră, prin care trecem. Trebuie luate imediat anumite măsuri concrete, care au nevoie de susţinerea unei majorităţi puternice”, a spus Iliescu pentru Gândul. El a susţinut, însă, că dincolo de guvernare, PSD trebuie să fie extrem de atent la ceea ce i se întâmplă în plan politic. “Aş vrea să mă fac foarte bine înţeles. Una este guvernarea, unde am acceptat să ne implicăm din motive obiective, şi alta, linia partidului. Această asociere nu trebuie să ducă, în niciun caz, la pierderea identităţii noastre de partid de stânga. Iar pentru a ne păstra identitatea se impune o analiza profundă şi serioasă la nivel de partid chiar acum, imediat, în ianuarie. Urmează alegerile europene, iar noi nu ne putem schimba optica la 180 de grade.”

Iliescu se declară, totuşi, optimist şi crede că structurile social-democraţilor vor şti ce să facă pentru a nu abdica de la linia partidului şi că, astfel, va fi evitată scindarea PSD. “Nu cuplez la ideea ruperii partidului acum şi atât timp cât îşi va menţine identitatea sa actuală. Dar, spre deosebire de PD-L, un partid care a alunecat spre dreapta, raţiunea PSD este aceea de a rămâne la stânga. Precizez, încă odată - în discuţie sunt două chestiuni: una, participarea la guvernare şi cea de-a doua, păstrarea identităţii noastre. Sper să le ducem la bun sfârşit pe amândouă”, a explicat Ion Iliescu.

Fostul şef al Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, achitat de Curtea de Apel Galaţi

oan Melinescu a fost acuzat de procurori de uzurpare de calităţi oficiale

• Sentinţa este definitivă

Ioan Melinescu, fostul şef al Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor(ONPCSB), a fost achitat de Curtea de Apel Galaţi. El a fost trimis în judecată în ianuarie 2006 pentru că ar fi continuat să îşi exercite prerogativele de preşedinte al ONPCSB şi după ce a fost eliberat din funcţie.

Curtea de Apel Galaţi a admis recursul formulat de către Ioan Melinescu, iar decizia prin care acesta a fost achitat este definitivă.

Fostul şef al Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, Ion Melinescu, a fost acuzat de uzurpare de calităţi oficiale şi a fost judecat de magistraţii Curţii de Apel Galaţi, care în 18 aprilie au suspendat procesul şi au sesizat Curtea Constituţională.

Procurorii Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) au stabilit că Ioan Melinescu ar fi participat, în perioada 5 mai 2004 - 22 iunie 2004, la cinci şedinţe plenare în care a deliberat, a votat şi a decis, alături de ceilalţi membri, în legătură cu o serie de documente
destinate informării altor autorităţi ale statului, precum şi asupra trecerii în evidenţa pasivă a unor lucrări. În aceeaşi perioadă, Melinescu ar fi semnat ordonatoare de credite
, ordine de definitivare pe funcţii şi state de plată, deşi nu mai avea calitatea
de membru şi preşedinte al oficiului încă din data de 5 mai 2004, atunci când Hotărârea de Guvern prin care a fost revocat din funcţie a fost publicată în Monitorul Oficial.

S. Prigoană: Casa Poporului va fi cel mai mare centru entertainment din Europa

eputatul PD-L, Silviu Prigoană, a declarat că vrea să elibereze Casa
Poporului de ocupaţia demnitarilor. Acesta susţine că cea mai mare clădire din România ar trebui să producă bani pentru bugetul de stat şi poate fi folosită ca atare.

"În momentul de faţă Casa Poporului este nefuncţională ca Parlament. Există un buget pentru o nouă clădire a Parlamentului", a mai spus deputatul PD-L.

Silviu Prigoană a declarat la Realitatea TV că "o clădire care este în proporţie de 70% formată din holuri nu este funcţională ca Parlament. Aceste holuri vor fi folosite şi vor fi cel mai mare centru entertainment din Europa."

"Aici se vor face lansări, spectacole, de exemplu România va fi un centru de unde se va transmite în direct
în 100 de ţări un concert de Anul Nou", a adăugat Silviu Prigoană.

Şoselele din Germania, afectate de criza financiară

Nu numai sistemul financiar
din Germania este afectat de criza din America ci si soselele, arata presa germana. Criza financiara globala face imposibile investitiile in retelele de transport
, arata un articol publicat in Berliner Zeitung.

Orasele germane care au inceput investitii in retele de metrou si autostrazi vor trebui sa plateasca pretul falimentelor din Statele Unite, arata informatia de presa.

Metroul si echipamentele pentru construirea autostrazilor au fost contractate de companii
americane, companii care acum se afla acum se afla in dificultate din cauza mediului economic instabil din SUA.

Crestere exploziva a cursurilor valutare la casele de schimb

n doar o singura zi, cursurile de schimb valutar au crescut exploziv cu pana la 10 bani. Criza financiara a luat o amploare tot mai mare, bursele internationale inregistrand scaderi fara precedent, iar leul romanesc a fost lovit fara mila.


Moneda europeana se cumpara in aceasta dimineata la cotatia de 3,7363 lei si se vindea la 3,7406 lei. Dolarul
american se cumpara pe piata interbancara cu 2,5978 lei si se vindea cu 2,6019 lei. Cel mai bun curs pentru cumpararea monedei europene il intalnim la Banca
Carpatica care ofera euro cu 3,7650 lei, dar si la CEC Bank si Volksbank unde cursul de schimb este de 3,77 lei. BCR ofera moneda europeana la vanzare cu 3,78 lei. Daca in schimb vrem sa vindem euro, cel mai bun randament il obtinem la Banca Romanesca unde pentru un euro se ofera 3,7050 lei, iar la CEC Bank si BCR, se poate obtine 3,70 lei.


Dolarul american se se poate cumpara de la CEC Bank si Banca Carpatica cu 2,64 lei sau de la BRD, cu 2,6440 lei. O vanzare avantajoasa pentru dolarul american se poate realiza la Banca Romaneasca, unde se obtin 2,5664 lei pentru o moneda americana sau la casele
de schimb ale BCR unde se primesc 2,56 lei pentru un dolar. UniCredit Tiriac Bank cumpara moneda americana la un curs de 2,5550 lei, iar Volksbank, ofera 2,5417 lei.


O moneda tot mai cautata de catre romani este francul elvetian care poate fi achizitionat de la Banca Carpatica si Raiffeisen Bank cu 2,41 lei sau de la casele de schimb ale Bancii Romanesti, pentru 2,4135 lei. Cel mai bun pret pentru francul elvetian il puteti obtine insa la Raiffeisen Bank, de 2,34 lei, sau la UniCredit Tiriac Bank si CEC Bank, de 2,33 lei.



Rata de schimb euro/leu valabila pe 30.09.2008

Banca Cumparare
Vanzare
CEC Bank 3,7000 3,7700
Libra Bank 3,6850 3,8050
Volksbank 3,6700 3,7700
BRD 3,6700 3,7900
UniCredit Tiriac Bank 3,68 3,80
Alpha Bank 3,69 3,79
BCR 3,7000 3,7800
Raiffeisen Bank 3,6850 3,7850
Banca Romaneasca 3,7050 3,7900
Banca Carpatica 3,6750 3,7650
Bancpost 3,6650 3,8150



Rata de schimb dolar/leu valabila pe 30.09.2008

Banca Cumparare Vanzare
CEC Bank 2,55 2,64
Libra Bank 2,5450 2,6650
Volksbank 2,5417 2,6312
BRD 2,5440 2,6440
UniCredit Tiriac Bank 2,5550 2,6550
Alpha Bank 2,55 2,66
BCR 2,5600 2,6600
Raiffeisen Bank 2,5500 2,6550
Banca Romaneasca 2,5664 2,6593
Banca Carpatica 2,5500 2,6400
Bancpost 2,5300 2,6800


Rata de schimb franc elvetian/leu valabila pe 30.09.2008

Banca Cumparare Vanzare
CEC Bank 2,3300 2,4300
Libra Bank 2,31 2,45
Volksbank 2,3169 2,3954
BRD 2,3200 2,4210
UniCredit Tiriac Bank 2,33 2,43
Alpha Bank 2,32 2,44
BCR 2,3100 2,4280
Raiffeisen Bank 2,34 2,41
Banca Romaneasca 2,3250 2,4135
Banca Carpatica 2,3000 2,4100
Bancpost 2,2850 2,4350

Petrolul se ieftineşte cu 10%

Preţurile la petrol au scăzut cu aproape 10%, luni, după ce Camera Reprezentanţilor din Statele Unite a respins planul de 700 miliarde de dolari propus pentru salvarea sistemului financiar
, afectat de criza creditelor ipotecare, conform Reuters.
De asemenea, indicele principal al pieţei americane, Dow Jones, s-a prăbuşit cu 7% în şedinţa de luni, consemnând cea mai puternică scădere într-o singură zi din istorie şi a dat un imbold investitorilor să se refugieze în active mai sigure precum aurul sau titlurile de stat.

Preţul contractelor la termen pe ţiţei cu scadenţa în noiembrie a scăzut cu 10,52 dolari
, la 96,37 dolari pe baril, după ce a fost atins şi un minim de 95,04 dolari, a doua scădere ca amploare din 23 aprilie 2003.

Ţiţeiul Brent tranzacţionat pe piaţa londoneză s-a ieftinit cu 9,56 dolari, până la 93,98 dolari pe baril.

Camera
Reprezentanţilor din Statele Unite a surprins luni şi a zguduit şi mai mult pieţele financiare respingând planul de salvare a băncilor, în valoare de 700 de miliarde dolari, pe care administraţia îl propunea pentru stabilizarea sistemului bancar american.
Cu 228 de voturi împotriva şi 205 pentru, reprezentanţii au refuzat să acorde secretarului trezoreriei, Henry Paulson, mijloacele pe care le cerea pentru a repune băncile pe linia de plutire, după ce acestea au fost puse în dificultate de criza imobiliară.
Congresmenii au respins astfel legea privind stabilizarea economică de urgenţă din 2008, care prevedea măsuri de intervenţie a statului în sectorul privat, un demers fără precedent în istoria americană. Statul vroia să cumpere activele neperformante ale băncilor care aveau probleme în urma crizei imobiliare
.

"Decizia a şocat sistemul. Piaţa petrolului a reacţionat puternic, în parte datorită implicaţiilor pe care le are o economie
slabă asupra cererii de petrol", a spus Sarah Emerson, director al Energy Security Analysis Inc.
Adâncirea crizei economice a stârnit îngrijorări cu privire la cererea de petrol şi a dus la scăderea preţului de la recordul de 147 dolari pe baril, atins la mijlocul lunii iulie.

Totodată, investitorii care au fost atraşi de mărfuri la începutul acestui an, ca soluţie de protecţie împotriva inflaţiei şi a dolarului slab, au început să vândă petrolul pentru a căuta active mai sigure.

Dl Iliescu are dreptate!

Cine declara, nu de mult, că nu va ieşi din politică decât cu picioarele înainte?

Cu prilejul lansării candidaturilor pentru alegerile parlamentare din această toamnă, ca un înţelept ce se află, dl Iliescu a oferit cu generozitatea-i cunoscută un sac de reguli şi poveţe candidaţilor şi liderilor PSD pe care îi reprezintă, ba chiar îi simbolizează în plenitudine. Între altele, mult prea îndelungatul preşedinte al României de tranziţie a avertizat „poporul pesedist“ că „puterea ameţeşte minţile“. Nici nu se putea un avertisment mai bun, venit dinspre o sursă mai calificată, pentru că dl Iliescu ştie ce spune - şi nu ştie asta nici din cărţi, nici din teoria politicii învăţate la „Ştefan Gheorghiu“, nici din auzite, ci din vasta dumisale experienţă acumulată pe pieile noastre tăbăcite de iliescianism.

În fond, cine s-a căţărat cu mai multă obstinaţie şi abilitate pe un munte de cadavre şi pe leşul predecesorului său pentru a ajunge la putere? Cine s-a transformat din „cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, Ion Iliescu“ în primul
şi asta chiar pentru mai multe mandate decât poate duce în articolele sale biata noastră Constituţie? Cine declara, nu de mult, că nu va ieşi din politică decât cu picioarele înainte? Şi, când spunea „din politică“, spunea, de fapt, „de la putere“, pentru că, prin toate jocurile făcute în timpul revoluţiei şi imediat după aceea, inclusiv în conturarea bietei Constituţii amintite, domnia sa a reuşit să fie la putere, să-i controleze acesteia mai mult frânele decât acceleraţia - l-am putea boteza Ion Frânarul fără să greşim deloc, pentru că nimeni n-a fost mai dibaci în a ţine ţara asta în loc aproape două decenii -, deci a reuşit să se menţină la putere chiar când formal şi nominal era în opoziţie.

În sfârşit, cine a ştiut mai bine decât domnia sa să cheme batalioanele de mutre negre ca să zdrobească opoziţia politică, civică şi intelectuală, şi asta nu atât pentru a se menţine la putere, pentru că se agăţase bine de pulpanele ei, cât pentru a prelungi cât mai mult posibil cvasimonopolul exclusiv pe care-l instalase împreună cu acoliţii săi asupra acesteia?

Iată o mulţime de motive pentru care dl Iliescu era calificat să avertizeze asupra pericolelor la care poate conduce exerciţiul puterii.

Pericole pe care le ştie atât de bine tocmai pentru că le-a experimentat cu o încăpăţânare demnă de o cauză mai bună pe vieţile noastre, astfel încât pe unii a reuşit să-i distrugă, altora le-a aplatizat orice veleitate sau speranţă legate de politică, iar pe alţii, cu mili-oanele, a izbutit să-i alunge în lumea cea largă. Şi către cine emana acest avertisment nepreţuit? Către „poporul pesedist“, acela care, în 1996, prin vocea dlui Ion Solcanu, şi prin cea a dlui Adrian Năstase, în 2004, prorocea câştigarea alegerilor şi rămânerea vreme de încă 20 de ani, fără nici o pauză, la guvernare! Har cerului, n-a fost să fie aşa. Cum, de asemenea, sper că vom reuşi să ieşim vreodată definitiv din zodia politică nefastă a acestei „stafii care bântuie România“, care, pentru că trebuia totuşi să poarte un nume, s-a numit şi se numeşte Ion Iliescu!!

Moartea capitalismului si grupurile de interese

Criza sistemului financiar occidental si masurile anti-criza luate de guvernele american, britanic sau, mai nou, belgian care, in general, constau in nationalizarea sau utilizarea unor sume substantiale de la buget pentru salvarea institutiilor aflate in dificultate, au permis unor analisti sa se intrebe daca nu cumva a sunat ceasul capitalismului si al pietei libere. Daca pana si America, patria capitalismului pur – ni se spune cu satisfactie rautacioasa –, a recurs la ceea ce comisarul european pentru afaceri economice si monetare, socialistul Joaquin Almunia a numit "socialism financiar
" – interventia de urgenta a guvernului – inseamna ca ceva e putred in patria pietei libere. In viziunea lor esecul pietei, asa dominata cum este de lacomia si iresponsabilitatea "rechinilor", demonstreaza nu numai ca piata trebuie reglementata drastic dar chiar ca interventia statului este absolut necesara. Marxistii pretind ca interventia statului este necesara pentru a elimina dezechilibrele "inerente" pietei si "modului de productie capitalist", altii, precum presedintele Frantei, Nicolas Sarkozy, cer imperios interventia statului in economie pentru a salva capitalismul de el insusi. "Ideea unei piete atotputernice fara nici un fel de reguli si fara interventie politica este o nebunie", a proclamat Sarkozy saptamana trecuta la Toulon. Oricum ar fi, "reglementare" si "stat" sunt cele mai utilizate cuvinte in ultimele doua saptamani. Din fericire, nici unul dintre ele nu reprezinta solutia. Din nefericire, majoritatea politicienilor si analistilor considera ca acestea sunt singurele solutii.

In primul rand, a vorbi despre o "piata fara reguli" este, in sine, un nonsens. Piata nu este o entitate malefica, nici o jungla: piata este o multime de tranzactii, un numar de contracte realizate in temeiul unor reguli. Piata libera nu inseamna, asadar, un soi de anarhie cum se tem adversarii ei, ci ca nimeni nu dicteaza preturile si termenii contractelor. Probleme pot insa aparea din alta parte: Ce anume cred actorii ca merita vandut si cumparat. Or, actuala criza financiara s-a nascut, in esenta, din tranzactionarea unor "produse
bancare" create din speculatiile cu credite ipotecare si care si-au pierdut valoarea in momentul prabusirii pietei imobiliare
. De aici s-a tras concluzia ca responsabili sunt speculatorii "lacomi" si ca guvernul trebuie sa reglementeze mai strict ce anume "se pune pe piata". Aceasta este o mare iluzie: Cata vreme va exista un vanzator, un cumparator si o marfa, nici cele mai drastice reglementari guvernamentale nu ii vor impiedica sa faca tranzactia, pentru ca vor fi intotdeauna cu un pas inaintea legislatorului. De aceea, dilema "mai multe sau mai putine reguli" este falsa. Mai curand e nevoie de reguli inteligente si eficiente si – de obicei – acestea sunt putine si clare mai degraba decat multe si prolixe. Pietele evolueaza in cicluri – perioadelor de expansiune le urmeaza unele de contractie – asa merg lucrurile de cand lumea. Tot ceea ce se poate spera in mod rational este sa se gaseasca modalitati eficiente de a evita dezastrele.

In al doilea rand, se crede in mod nejustificat, ca economia americana sufera de un deficit de reglementare. Nimic mai fals. De ce credeti, se intreba comentatorul revistei The Economist, ca bantuie lobby-istii pe culoarele Congresului. In nici un caz pentru ca economia n-ar fi reglementata ci pentru ca incearca sa-i convinga pe legislatori sa reglementeze in interesul grupului de presiune pe care il reprezinta. Daca economia n-ar fi suprareglementata n-ar fi nevoie nici de lobby si asta este valabil atat pentru Europa cat si pentru America. si aici venim la problema grupurilor de interese, care, la Bucuresti, par sa fie un mister impenetrabil. O serie de comentatori au atras atentia ca cele doua companii de administrare a creditelor ipotecare – Fannie Mae si Freddie Mac – au fost percepute in mod fals pe Wall Street drept companii ale caror bunuri sunt garantate de guvern in principal pentru ca ambele au reusit sa convinga Congresul ca isi asuma un program de finantare a locuintelor ieftine
. Ce a iesit, stim. Ideea este ca grupurile de interese incearca, atunci cand pot (si, de regula, pot) sa influenteze politicile guvernamentale intr-un mod care sa distorsioneze grav functionarea pietei libere. Deci, din nou, este necesar mai putin stat, nu mai mult.

In sfarsit, ideea ca interventia guvernamentala este infailibila, este nu doar naiva, ci de-a dreptul periculoasa. Guvernul nu este o entitate abstracta ci este format dintr-un grup de politicieni validati, in cel mai bun caz, prin alegeri. De ce ar avea acest grup de oameni acces mai facil la adevarurile ultime ale cererii si ofertei decat agentii pietei? A incredinta guvernului central si statului in general putere asupra a ceea ce se produce sau a ce si cum se vinde e drumul cel mai scurt catre servitute pentru ca acorda guvernului si grupurilor de interese o putere cvasitotala asupra resurselor.

Friedrich Hayek spunea ca singura modalitate de a limita puterea grupurilor de interese organizate este limitarea puterii statutului. Suntem intr-o etapa istorica in care lumea pare sa fi uitat acest adevar. Se mai intampla. Dar de la un prim-ministru liberal ca al nostru, chiar ca nu ne asteptam la asa ceva.

Cuie în talpă

Aveam 16 ani la Revoluţie şi nu înţelegeam nimic din succesul electoral al lui Petre Roman. Puteam să accept fascinaţia pe care premierul cu puloverul roşu o producea, în primii ani de democraţie fesenistă, asupra femeilor, dar tot nu pricepeam de ce sex-appealul e motiv de vot.

Au trecut aproape două decenii şi am fost convinsă că Petre Roman s-a prăfuit. Acţiunile sale politice - Forţa Democrată, Federaţia Pensionarilor, tentativa de formare a unei noi mişcări de stânga împreună cu Ion Iliescu – arătau că nu mai are nici viziune şi nici vlagă. Am bănuit că şi Roman însuşi e conştient că nu mai poate şi că prezenţa lui în politică trebuie să se reducă la calitatea
de invitat sporadic la televiziunile de ştiri. Până când l-am văzut, săptămâna trecută, la PNL, noul său partid. Luni, a ridicat în picioare 8.000 de liberali, care i-au iertat spontan şi entuziast trecutul alături de Iliescu şi contribuţia la destrămarea CDR. Sâmbătă, a pupat zeci de pensionare şi le-a amintit de prima
lor tinereţe.

M-am întrebat de unde atâta succes de masă în PNL pentru Roman, inexistent în sondaje de când Traian Băsescu l-a scos pe uşa din dos a Partidului Democrat, după ce „Petre” a dovedit că e foarte departe de a fi „cel mai bun”. Cred că explicaţia stă mai puţin în şarmul nepieritor al fostului premier, cât în saturaţia maximă a liberalilor de rând de a vedea, la tribuna partidului, no-names transformaţi abuziv de Călin Popescu Tăriceanu în noua generaţie de lideri ai PNL. În sfârşit, membrilor de partid le vorbea un om despre care ştiau ce făcuse şi cum ajunsese acolo.

Pentru Petre Roman, intrarea în PNL este o şansă mare, poate unica, de face din nou politică. Nu ştiu care vor fi beneficiile pentru liberali, cum nu mi-e clar ce obţin liberalii de pe urma candidaturii unor personaje precum Florin Călinescu. Deocamdată, câştigul e cert pentru marele actor, proaspăt câştigător al unui contract de peste 7 milioane de euro
nu cu Ministerul Culturii, ci cu cel al Apărării. I-am ascultat vorbind pe cei doi. Roman – despre victoriile guvernării liberale, pe care şi le alipeşte fără să fi contribuit cu absolut nimic. Pe Călinescu – despre cum va da o lege, ca viitor parlamentar, prin care preşedintele şi premierul să fie transportaţi cu elicopterul, ca să nu mai încurce circulaţia din Bucureşti.

De fiecare dată
când o personalitate de acest tip intră într-un partid, o face nu ca pe un schimb reciproc avantajos, ci ca pe o concesie. Roman trădează, chiar şi în relaţia cu Tăriceanu, superioritatea celui care a făcut cândva politică mare. Călinescu închide orice discuţie cu afirmaţia că a revoluţionat televiziunea. Oameni precum cei doi acceptă cu mare greutate să li se impună decizii luate de un partid cu care n-au, de fapt, nimic în comun. E o chestiune de timp până când Florin Călinescu să-l trimită public la plimbare pe Tăriceanu pentru te miri ce. În PNL, formaţiune al cărei punct forte n-a fost niciodată disciplina, infuzia haotică de celebrităţi prevesteşte necazuri. Acum, premierul se poate mândri că şi-a întărit partidul, dar, în timp, se va vedea că şi-a bătut singur cuie în talpă.

Jongleriile comicului Florin Călinescu

ircea Marian: "Cu doar câteva zile înainte de a ajunge pe listele PNL de candidaţi în alegerile parlamentare, firma
actorului Florin Călinescu a câştigat două contracte consistente cu Ministerul Apărării, condus de liberalul Teodor Meleşcanu."

Contractele s-au încheiat pe bază de negociere, deşi valoarea lor totală era de 26 de milioane de lei
- circa 7,5 milioane de euro
. Nu a existat nicio licitaţie electronică şi nici măcar nu s-a publicat, în prealabil, un anunţ de participare. Poate că este o simplă întâmplare - cine mai crede în aşa ceva? - dar cel care, la 25 august, a anunţat că PNL l-ar dori pe Călinescu în parlament a fost tocmai Meleşcanu.

Ministerul Apărării arată, în jurnalul oficial al UE, că firma lui Călinescu a fost selectată fără nicio licitaţie, pe motiv că aceste produse
necesare armatei pot fi furnizate doar de „un anumit ofertant“. Mă îndoiesc. Există, în lume, nenumăraţi producători de aparatură de vedere pe timp de noapte, inclusiv pe bază de „radiaţii termice (ARGUS)“. România este însă una dintre foarte puţinele ţări din UE care nu fac parte din sistemul european de încurajare a competiţiei pe piaţa echipamentelor militare. Participarea la sistem ar presupune ca licitaţiile pentru achiziţiile de echipament militar să fie notificate public pe site-ul Agenţiei Europene de Apărare. De pe acest site se poate afla că, în perioada 2006-2008, Marea Britanie, Olanda şi Cipru au organizat licitaţii pentru echipamente de vedere bazate pe radiaţiile termice. Niciun secret, nimeni nu s-a ascuns în spatele „securităţii naţionale“. Rămâne deci de văzut dacă firma lui Călinescu este unicul producător - la nivel mondial! - şi este mai performantă decât companiile americane, israeliene sau britanice. Dacă era aşa, Ministerul Apărării ar fi organizat o competiţie corectă, de care să fi aflat toţi cei interesaţi. Altfel, totul pare a fi un şmen şi o fanfaronadă a unui actoraş de telenovelă care a intrat în combinaţie cu un diplomat ceauşist.

Istoria acestui contract ne arată că Florin Călinescu s-a angajat plenar alături de PNL doar după ce a beneficiat de contractul cu MapN. Nu poţi să rupi această interesa(n)tă coincidenţă de faptul că omul avea nevoie de bani pentru a-şi finanţa campania. Dacă profitul său de pe urma contractelor cu Ministerul Apărării este de doar 10%, omul poate rămâne cu ceva bani şi după alegerile de la 30 noiembrie. Ce sponsor ar fi mai bun decât contribuabilul român?

Criza sau sah-mat pe tabla de sah a securitatii globale?

uba a fost doar un proiect pur politic. Venezuela este o tara bogata si solvabila. Pentru noi este foarte interesant sa ne implantam acolo", argumenta Ruslan Pouhov, directorul Centrului de analize strategice de la Moscova, sustinand astfel noua filozofie geo-strategica a Moscovei. Bazata pe doua elemente care, separat sau combinate, pot destabiliza actualul echilibrul securitar mondial. Dupa foarte mult timp, Moscova anunta reintrarea sa in forta in spatiul atlantic si isi incepe pozitionarea de elemente strategice intr-o tara din America de Sud, membra extrem de influenta in OPEC si lider al unei regrupari politice anti-americane in intreaga regiune, ultima tara aderenta fiind Nicaragua, fostul statelit neconditionat al SUA.

Care sunt noile date ale jocului? Semnarea intre Gazprom si PDVSA, compania
petroliera nationala venezueleana, a unui acord extrem de important: Gazprom primeste 15% din faza a treia a proiectului Delta Caraibe Oriental, cu o capacitate de productie de 4,7 miliarde tone de gaz lichefiat anual. Compania rusa mai obtine si dreptul de acces la rezervele de la Blanquilla si Tortuga situate in Marea Caraibelor. Simpla cooperare economica? In preziua vizitei lui Chavez, un comunicat de presa al Kremlinului a amintit ca Moscova si Caracas "intreprind eforturi pentru a gasi o contrapondere solida influentei americane".
Drept care, de mai mult timp, exista niste foarte interesante acorduri de cooperare militara. In perioada 2005-2007, intre cele doua tari s-au semnat deja 12 contracte de armament in valoare de peste 4,4 mld de dolari, iar acum Rusia a acordat Venezuelei un credit rusesc de un miliard de dolari. Armatei venezuelene i-au fost deja livrate 100.000 de Kalsnikovuri de ultima generatie (AK-103) care combina inovatiile tehnice prezente in cele doua modele precedente (AK-74 si AK-74M), fiind dotate cu aparat de iluminare, vizare laser, luneta telescopica, sistem de viziune nocturna si putand suporta si un lansator de grenade tip GP-30. De notat ca AK-103 a fost, pana foarte de curand, in dotarea exclusiva a fortelor speciale rusesti, Spetnaz. In plus
, cu sprijin tehnologic rusesc, Venezuela construieste acum doua uzine de asamblare sub licenta a pustilor de asalt rusesti si a munitiilor aferente, devenind un viitor producator important regional de armament. In acest moment, se finalizeaza si contractul de livrare catre Venezuela a 24 de avioane de vanatoare SU-30MK2 si 50 de elicoptere de lupta tip Mi-17V, Mi-35M, Mi-26T, precum si 20 de sisteme de rachete DCA TOR-M1 si TOR-M2E si trei submarine "furtive" diesel tip Varchavianka. Andrei Nesterenko, purtatorul de cuvant al Ministerului rus de externe, a anuntat si ca Moscova "prevede stationarea temporara de avioane de lupta anti-submarina pe unul din aerodromurile din Venezuela".
In fine, pentru prima
oara de la criza rachetelor din Cuba, un grup naval rusesc de mare amploare (format din crucisatorul greu cu propulsie nucleara "Petru cel Mare", nava purtatoare de rachete de croaziera nucleare, o fregata pentru lupta submarina si alte nave de sustinere) se afla in Caraibe pentru manevre navale.
Sigur, asta nu inseamna inceputul unei crize militare grave. Numai ca evenimentele se petrec pe un fond de volatilitate extrem de accentuata a pietelor financiare
, de falimente in serie ale unora dintre cele mai prestigioase organisme
bancare din SUA, generand o mare neliniste si poate falimente rasunatoare si pe pietele europene. Asta s-a mai petrecut odata, iar elementele constitutive ale Marii Depresiuni sunt acum, toate, vizibile cu ochiul liber. Context in care reactiile pot fi - iata ca si sunt - extrem de nervoase si imprevizibile. Iar in momentul in care argumentele jocului politic sunt dublate de amenintari si repozitionari brutale de forte, tabla de sah se rastoarna si piesele incep sa se comporte aleatoriu, intr-o lipsa de sistem care poate sa le permita orice tip de actiune. Si, dintre toatele variantele posibile, cea mai tragica este cea a jocului international revenit la formula amenintarii cu forta militara.

Mai exista puteri europene fara autostrazi?

omnul Tariceanu crede ca va transforma România in cea de a saptea putere economica a Europei, cu conditia sa mai obtina un mandat de premier in viitorul guvern. Premierul se face ca uita ca in cei patru ani in care a construit doar cinci kilometri de autostrada, Romånia s-a indepartat de Europa cu inca 40 de ani. Domnia-sa isi imagineaza ca este suficient sa umpli tara de masini de lux, fara sa le faci o infrastructura adecvata pentru a se putea deplasa, doar pentru a aspira la un statut de mare putere europeana. Daca liberalii ar fi avut intr-adevar un grup de interese, faceau din autostrazi problema numarul unu a natiunii. Domnul Tariceanu a inceput sa se roaga de noi sa-l intelegem ca peste tot in lume exista grupuri de interese, incepånd cu mediul de afaceri, insa din pacate liberalii nu au dovedit ca poseda asa ceva, intrucåt le lipseste o viziune strategica coerenta, care sa-i transforme intr-o putere politica ofertanta si credibila. Jocurile facute de liberali sunt de calibru mic si in interiorul
partidului nu exista strategi care sa transforme viitorul intr-o investitie sigura. Promisiunea domnului Orban ca in urmatorii opt ani se vor realiza 2.000 de kilometri de autostrazi este cu atåt mai indecenta, cu cåt ne asigura “ca a sosit momentul ca domeniul infrastructurii transporturilor rutiere sa fie tratat cu seriozitate, nu in interes electoral”. Guvernul liberal isi dovedea seriozitatea in momentul in care a scapat de PD-L, despre care a dat de inteles ca strica si incurca jocurile executivului. Daca domnii Tariceanu si Orban vor sa abordeze cu seriozitate domeniul infrastructurii, ar trebui sa faca o calatorie de studii in Bulgaria, unde Programul sectorial operational pentru transport
ar putea inspira proiectele dezastruoase ale infrastructurii romånesti. Programul bulgaresc este cu atåt mai demn de a fi luat in seama, cu cåt in final, dupa ce autostrazile Struma si Marita vor fi terminate, ele vor deservi in mod prioritar interesele turistilor romåni, care vor sa-si petreaca concediile in Turcia si Grecia, departe de conditiile de cosmar oferite de litoralul romånesc al Marii Negre.

Senatorii au decis ca statul roman sa raspunda de persecutarea etnica efectuata de Ungaria horthysta in nordul Ardealului

enatorii au votat marti includerea in categoria celor care beneficiaza de drepturi din cauza persecutiilor etnice facute de catre regimurile din perioada 1940 - 1945 si a persoanelor care, la data refugierii ori stramutarii in alta localitate aveau domiciliul pe teritoriile romanesti ocupate, relateaza NewsIn.
Deputatii UDMR Kerekes Karoly si Mate Andras Levente au propus, iar Senatul a adoptat, modificarea Ordonantei de Guvern 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de catre regimurile instaurate cu incepere de la 6 septembrie 1940 pana la 6 martie 1945 din motive etnice. Astfel, indemnizatia lunara, calculata in functie de anii de detentie, deportare, stramutare ori deportare se va acorda inclusiv persoanelor care, la data refugierii, expulzarii sau stramutarii in alta localitate aveau domiciliul pe teritoriul statului roman sau "pe teritoriile romanesti vremelnic ocupate de catre alte state si indiferent daca localitatea in care au fost refugiati, expulzati sau stramutati se afla sub jurisdictie romaneasca ori sub administratia acelor state".
Potrivit initiatorilor, actul normativ aflat in vigoare in prezent trebuie completat si clarificat, deoarece simpla precizare din prezent, care acorda drepturi persoanei refugiata, expulzate sau stramutate in alta localitate face posibile aplicari diferite din partea caselor de pensii. Cei doi udemeristi au explicat ca textul propus de ei se bazeaza pe o decizie a Inaltei Curti de Casatie si Justitie din 2007, care a decis ca ordonanta beneficiaza persoanele care, indiferent daca, la data refugierii, expulzarii sau stramutarii in alta localitate, aveau domiciuliul pe teritoriul statului roman sau pe teritoriile romanesti "vremelnic ocupate de catre alte state", si indiferent daca localitatea in care au fost refugiati, expulzati sau stramutati se afla sub jurisdictie romaneasca ori administratia statelor respective.
De asemenea, modicarea include si prevederea ca persoanelor carora pana la data intrarii in vigoare a acestei legi li s-au respins actiunile prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile pot introduce cereri noi la casele de pensii judetene ori ale Municipiului Bucuresti.
Ordonanta prevede acordarea de indemnizatii, indexate anual prin Hotarare de Guvern, si alte drepturi pentru cetatenii romani persecutati din motive etnice, in perioada regimurilor instaurate cu incepere de la 6 septembrie 1940 pana la 6 martie 1945, prin deportari in ghetouri si lagare de concentrare in strainatate, privare de libertate, refugiere, expulzare sau stramutare in alta localitate.
Senatul, ca prima camera
sesizata, a votat propunerea legislativa cu 35 de voturi pentru, noua abtineri si patru impotriva.

Un an de la întronizarea Patriarhului Daniel

reşedintele Traian Băsescu participă azi la momentul aniversar dedicat împlinirii unui an de la întronizarea ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române a Preafericitului Părinte Daniel.

Cu acest prilej, are loc ceremonia de sfinţire a noului Paraclis din Reşedinţa Patriarhală cu hramul Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul, iar Patriarhul participă la Sfânta Liturghie oficiată "în semn de mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru binefacerile revărsate asupra Bisericii Ortodoxe Române în primul
său an de slujire în demnitatea de patriarh".


La slujba de "Te Deum" oficiată la Palatul Patriarhiei, vor participa, pe lângă membri ai Sfântui Sinod şi membrii Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc şi ai Permanenţei Arhiepiscopiei Bucureştilor împreună cu colaboratorii lor, şi preşedintele Traian Băsescu.

Evenimentul va continua în Aula Magna cu un moment aniversar care va evidenţia atât împlinirile, cât şi proiectele aflate în derulare în primul an de patriarhat al Preafericitului Părinte Daniel.

Legea privind majorarea salariilor profesorilor cu 50%, votată în unanimitate de deputaţi

Legea privind majorarea salariilor profesorilor cu 50% a fost adoptată astăzi, în unanimitate, de Camera
Deputaţilor.

Un număr de 254 de deputaţi şi-au exprimat votul în prezenţa reprezentanţilor sindicatelor din învăţământ, aflaţi în lojile sălii de plen. Camera este for decizional în privinţa acestui act normativ.

Deputaţii au dezbătut luni proiectul de lege iniţiat de social-democraţi care prevede majorarea cu cel puţin 50% a salariilor cadrelor didactice. Dezbaterea nu a durat mai mult de jumătate de oră, liderii partidelor politice exprimându-se în favoarea proiectului de lege.

Deputatul liberal Ioan Ghişe vede în proiectul de lege al PSD o "şmecherie electorală".

Ioan Ghişe consideră că PSD s-a folosit de diferite proceduri legislative pentru a aduce în dezbatere acest proiect tocmai în apropiere de campania electorală. "Dacă nu ar fi avut loc întârzieri, Guvernul ar fi putut mări salariile profesorilor din decembrie 2007", a concluzionat Ioan Ghişe.

Proiectul legislativ la care face referire deputatul liberal a trecut de Senat la începutul lunii aprilie şi prevedea ca salariile profesorilor universitari să crească cu 74%, iar veniturile cadrelor didactice din sistemul preuniversitar să se mărească cu 54%.

Dezbaterile au loc după ce Guvernul a anunţat că va majora salariile profesorilor cu 9%, de la 1 octombrie 2008. Decizia a fost luată în urma unei discuţii purtate la Palatul Victoria, cu liderii PSD. Odată cu noua majorare, suma totală care intră în buzunarele profesorilor, într-un singur an, reprezintă 1% din produsul intern brut al României.

Dupa zece zile de captivitate in desertul african, cosmarul ostaticilor din Egipt s-a sfarsit

Criza ostaticilor din Egipt a luat sfarsit. Din fericire, fara morti printre rapiti. Toti cei 19 se afla in stare buna. Au vazut moartea cu ochii 11 europeni - cinci germani, cinci italieni si o romanca - si opt egipteni.

Conform serviciilor
secrete egiptene, cei 19 rapiti au fost adusi spre capitala egipteana la bordul unui avion militar. Aparatul a aterizat pe aeroportul militar Almaza, nu departe de aeroportul interntional de la Cairo. “Mai multi rapitori au fost lichidati”, a declarat Hussein Tantawi, ministrul egiptean al apararii. El a negat ca s-ar fi platit pentru eliberarea ostaticilor. Un oficial sudanez declara insa ca rapitorii i-au abandonat in Ciad pe turistii care au plecat apoi spre Egipt.

In paradisul crimei transfrontaliere
Turistii plecasera intr-o expeditie cu masini de teren
in sudul Egiptului. O partida de safari in plin pustiu african s-a sfarsit cu un adevarat cosmar care a durat zece zile. Televiziunea publica egipteana a anuntat ieri pe crawl ca turistii au scapat de rapitori, ca nu e nimeni ranit si ca erau in drum spre Cairo. Fara alte detalii. Stirea era confirmata peste cateva minute de catre Ministerul de Externe al Italiei. “Conationalii nostri si toti ceilalti ostatici din Egipt au fost eliberati. Verificam in ce stare de sanatate
sunt”, a declarat Franco Frattini, seful diplomatiei italiene, aflat in vizita la Belgrad. “Ostaticii se afla in mainile autoritatilor egiptene”, a precizat ministrul italian. Detaliile operatiunii de eliberare, in colaborare cu autoritatile egiptene, “nu pot fi date inca publicitatii. Este rezultatul unei colaborari internationale pentru care trebuie sa le fim cu adevarat recunoscatori altor tari care au cooperat cu noi”, a subliniat Franco Frattini. Cei 11 europeni erau insotiti de opt egipteni. Mergeau cu masini de teren 4x4. Cei opt egipteni erau doi ghizi, patru soferi, un granicer si directorul agentiei care a organizat partida de safari. Ei au plecat pe 19 septembrie in sudul Egiptului, spre frontiera cu Sudanul. Zona este fieful contrabandistilor si al traficantilor de arme. Atacatorii purtau masti si toti erau inarmati cand i-au atacat pe turisti. I-au dus mai intai in Sudan, apoi i-au trecut in Libia, iar sambata trecuta au fost transferati din nou in Sudan. Evident, trecerea se facea clandestin, dintr-o tara in alta. Autoritatile sudaneze au luat masuri pentru verificarea adaposturilor, mai ales ca toate suspiciunile mergeau spre Khartoum. Asa se face ca duminica, armata sudaneza anunta ca a lichidat sase rapitori si ca arestase alti sase. In timpul ciocnirilor, murise si conducatorul teroristilor. Dupa care Sudanul a comunicat ca turistii au fost dusi in Ciad, unde erau paziti de alti 30 sau 35 de rapitori. Evident, Ciadul nu a confirmat informatia. Eliberarea devenea o chestiune de timp, dar se anunta totusi foarte periculoasa. Fusesera vazuti in regiunea muntoasa Jebel Oweinat, la frontiera dintre Egipt, Sudan si Libia. “Fortele sudaneze au mers pe urmele rapitorilor la Jebel Oweinat si i-au gasit la frontiera cu Ciadul”, avea sa comunice Mahjoub Fadl Badri, consilierul presedintelui sudanez. Peste trei zile, rapitorii au trecut in Libia si sudanezii le-ar fi pierdut urma. Surse militare franceze au afirmat ca nici EUFOR (forta europeana desfasurata in estul Ciadului), nici trupele implicate in operatiunea Epervier (dispozitivul militar francez aflat in Ciad din 1986) nu i-au reperat pe rapitori pe teritoriul Ciadului.

Misterioasa romanca
Printre cei 11 turisti insetati de safari in desertul african se afla si o romanca originara din Iasi, in varsta de 33 de ani. Este medic de profesie si e casatorita in Germania. In timp ce autoritatile de la Roma au publicat numele turistilor italieni, oficialii din Ministerul Afacerilor Externe de la Bucuresti au pastrat o discretie… diplomatica. Celula de criza de la MAE dadea informatii sibilinice prin intermediul Oanei Marinescu: nici nu infirma, nici nu confirma! Cand informatia a devenit certa pentru toata lumea, Ministerul Afacerilor Externe de la Bucuresti a confirmat ca turistii au fost eliberati. Am aflat astfel ca pe romånca noastra o cheama Oana Irina Kalis. MAE multumeste in mod deosebit Serviciului de Informatii Externe pentru colaborare. Liviu Constantiniu, tatal Oanei, din Iasi, a multumit autoritatilor statului, „in special presedintelui Traian Basescu, care a fost mereu alaturi de noi“.

Cine a platit rascumpararea?
Un oficial egiptean, care a preferat sa-si pastreze anonimatul, a anuntat duminica, in toiul zvonurilor, ca Egiptul ar fi platit inca de sambata sase milioane de dolari
despagubire pentru eliberarea captivilor. Tranzactia se produsese in momentul transferarii ostaticilor in Libia. Acelasi oficial afirmase ca o delegatie egipteana avea sa plece peste doua-trei zile in sudul tarii pentru preluarea turistilor. Un responsabil din serviciile secrete egiptene de securitate confirma si el ca autoritatile de la Cairo ar fi platit banii ceruti de rapitori. Si cam asa s-a intamplat. Este adevarat ca, initial, s-a vehiculat suma de 15 milioane de dolari pentru despagubire. Ahmed Aboul Gheit, seful diplomatiei egiptene, afirma ca rapirea a fost pusa la cale de “un grup de banditi”.

Germania pastreaza discretia
La fel de discret s-au comportat si reprezentantii Ministerului german de Externe. “Aceste informatii trebuie savurate cu prudenta. Daca vom avea vesti bune, vom fi primii care le vom comunica”, a declarat un purtatot de cuvant al Ministerului de Externe de la Berlin. Germania a negat orice forma de tratative cu teroristii, un refren pe care il stie toata lumea. Egiptenii pretind ca ei i-au eliberat pe ostatici, dupa o operatiune in forta, intreprinsa in Ciad. Nu s-au oferit informatii despre identitatea rapitorilor si nici daca banii au ajuns totusi la ei. Banditii i-au tinut o vreme pe turisti la Tarat al-Chajara, o localitate din apropierea frontierei dintre Ciad si Sudan. Cele doua tari au relatii foarte incordate de peste cinci ani din cauza confruntarilor cu bandele rebelilor din Darfur. Ciadul chiar a acuzat Sudanul ca a montat o diversiune mediatica impotriva sa. Autoritatile de la Khartoum au comunicat ca vina pentru rapire o poarta militiile din Darfur, organizate in Miscarea de Eliberare a Sudanului – Unitate, care a dezmintit imediat orice implicare. Reamintim ca milioane de oameni au fost ucisi in Darfur sau au fost nevoiti sa migreze din cauza confruntarilor interetnice si interconfesionale din regiune. Egiptul a fost prins in corzi mai multe zile, preferand o vreme sa preia mesajele primite din Sudan. Turismul se afla in pericol daca rapitorii ii ucid pe turisti. In plus
, nimeni nu va recunoaste ca a dat bani pentru rascumpararea victimelor fiindca astfel s-ar incuraja terorismul, iar imaginea statului ar deveni precara in ochii cetatenilor. Mai ales ca Sudanul sustinea ca rapitorii erau egipteni.

Bush despre criza financiară: Situaţia e dificilă. Milioane de americani vor avea de suferit

ecizia Congresului american de a respinge planul administraţiei Bush de alocare a 700 de miliarde de dolari
băncilor aflate în dificultate a determinat o reacţie publică a preşedintelui SUA, George W. Bush. Preşedintele american a solicitat din nou Congresului să aprobe acest plan susţinând că "avem de a face cu o situaţie urgentă." Bush a precizat că deja decizia Congresului se resimte pe piaţă, unde bursele şi-au accentuat declinul.

"Ştiu că este vorba de mulţi bani, dar americanii vor avea mai mult de suferit dacă nu se aprobă acest plan, decât prin pierderea celor 700 de milioane de dolari. Chiar dacă am vrea să credem altfel, situaţia este dificilă. Dacă nu facem ceva repede, multe milioane de americani vor avea de suferit", şi-a încheiat Bush discursul de marţi.

Respingerea planului administraţiei Bush a dus la căderea burselor americane, indicele Dow Jones pierzând la scurt tip peste 700 de puncte, cea mai mare pierdere înregistrata vreodată într-o singură zi. Steny Hoyer, liderul majorităţii din Camera
Reprezentanţilor, a atenţionat membrii Congresului că preţul lipsei de implicare va fi tradus printr-o "calamitate economică pe Wall Street", care se va răsfrânge asupra tuturor oraşelor din SUA.

Ce lectie a primit Ana Maria Ferentz

Cantareata a facut un soc anafilactic, dupa ce a luat decizia de a-si schimba religia


Cea mai importanta relatie amoroasa a cantaretei Anamaria Ferentz, dupa divortul de Marcel Toader, cea cu Eldad, un tanar om de afaceri israelian, a determinat-o la un moment dat pe vedeta chiar sa doreasca sa-si schimbe religia.
In dorinta de a fi la unison cu iubitul ei pe toate planurile, blonda s-a gandit anul trecut sa se converteasca la iudaism. Inainte de a face acest pas, ea s-a consultat cu mama si cu bunica ei, dar si cu un preot. "Mama mi-a zis sa fac cum imi dicteaza inima
, bunica
mi-a spus ca e pacat, pentru ca evreii
l-au ucis pe Domnul nostru Iisus, iar preotul mi-a spus la fel ca bunica mea. In cele din urma, luasem decizia de a ma converti", ne-a declarat vedeta, care avea sa inteleaga ulterior ca era pe punctul de a face o greseala. Chiar in acele zile, undeva in preajma Craciunului, ea a avut un concert la Petrosani. "Pe drum mi-am luat niste crenvursti vegetali, din soia. Se pare ca era o problema cu ei, pentru ca in seara spectacolului incepusem sa ma simt rau. A doua zi, in ciuda faptului ca luasem niste pastile de la farmacia de acolo, tot rau imi era. Cand am ajuns la Bucuresti, aveam fata umflata si mi-era extrem de rau. Nu trebuie sa mai spun ca mi-am petrecut Craciunul si zilele de dupa in pat, la regim. Cand toata lumea se bucura de mese pline, eu mancam paine prajita cu iaurt. Mi-a trecut foarte greu si cred ca nu a fost intamplator de Craciun, care este sarbatoarea mea favorita, cand eu ma simt mereu fericita. Am facut soc anafilactic", ne-a marturisit Anamaria.