Cei trei candidaţi care au speriat restul

O dată
la patru ani, suntem puşi în faţa chinuitoarei întrebări: Pe cine votăm?Nici Mitică bucureşteanul, un individ ca noi toţi, alcătuit din 80 la sută nepăsare şi restul credite
, aglomeraţie, praf, serviciu, şefi, cârciumă în cartier, nevasta - nu ştie. Vă e limpede, sper, că domnul Mitică e unul dintre acei oameni care văd legăturile din spatele politicii şi, când e precis în analizele sale, e tulburător. La el pe scară, e responsabil de informarea locatarilor, cu treburile politice ale urbei, care ce a mai făcut, cu cine, cum şi alte întrebări esenţiale la care trebuie să răspundă o bârfă de bloc. Veste-bombă vineri: candidează Diaconescu dă la PSD! Gata, le zice el atârnat pe scară vecinilor, s-a lămurit, domne’! Nu e Mitrea, nici Vanghele, e un diplomat! Îi avem pe toţi, e Orban, ăla cu chitara, de la Tăriceanu, apoi Blaga, omu lu Băsescu şi ăsta, Diaconescu a lu Geoană. Trei domni, niciunul mai cu moţ decât celălalt.

În absenţa vreunei mărturii că-s buni de primari, ne vom da cu presupusul la vot, ca şi până acum, punând ştampila pe candidaţi, cercetându-i după vorbă, după port.

Candidatul Cristi e chinuit de fantomele partidului său. E ultimul intrat în gura alegătorilor şi a avut parte de o naştere prin cezariană. Candidatura şi-a dorit-o Vanghelie, a acceptat-o sfios Mitrea şi a ieşit, scos cu forcepsul lui Oprescu, diplomatul Diaconescu, singurul care nu a vrut, ba chiar s-a ferit. Pe candidatul Cristi îl recomandă bunul-simţ. E suficient însă pentru un bun primar? Mai mult îl încurcă. O prezenţă călduţă a campaniei
electorale care are de explicat ce căuta el în PSD, ce face dacă va candida
şi Oprescu şi, cel mai important, ce se face dacă (viaţa e complexă) va câştiga alegerile.

Urmează Vasile Blaga, genul de manager care împarte indicaţii, delicat, din vârful bulanului de poliţai. E bucureştean cu acte în regulă de o lună şi a ajuns candidat tot fără să vrea. A refuzat Negoiţă, Videanu a zis Doamne ajută şi a plecat acasă, a rămas el. Pentru PD-L calculul e simplu: Blaga câştigă şi îşi consolidează statutul în partidul prezidenţial, sau pierde, caz în care se consolidează tot statutul, dar cel al partidului prezidenţial. Cei mai aplecaţi spre uneltirile interne din formaţiunea lui Băsescu spun că între cei doi relaţiile nu sunt atât de amicale. Felul de a fi al domnului Blaga îi deranjează pe mulţi dintre apropiaţii preşedintelui. Aşa că nu ar trebui să surprindă pe nimeni dacă ceea ce ar trebui să fie un avantaj – susţinerea prezidenţială – nu va veni cu o prea mare convingere. Tot istoria recentă a partidului îi mai atârnă candidatului Blaga un handicap de picior: colegialitatea cu Adriean Videanu. Nu e deloc uşor să explici mandatul şi bordurile actualului edil.

Singurul care şi-a dorit cu adevărat să ajungă primar e domnul Orban. Ludovic Orban, ministru, fost viceprimar. Ştie cu ce se mănâncă primăria, e anti-Băsescu, deci îi atrage pe cei care sunt împotriva şefului statului, când vrea are şi-un discurs bun, dar nu convinge. În decursul carierei sale politice şi-a lipit pe frunte o stea de lăutar. Cântările fără număr, cu orice ocazie, alura de petrecăreţ îl recomandă mai degrabă pentru o bere în Cişmigiu decât pentru ocuparea unui fotoliu
în primăria mare. Un alt dezavantaj e situaţia partidului din care vine. PNL-ul se zbate zilnic într-un registru tragicomic fără să convingă. Pentru domnul Orban primăria e o mare încercare, o barcă de salvare personală dacă partidul îşi continuă prăbuşirea, dar şi o rampă de lansare pentru visul său secret de a ajunge şeful PNL.

Hai că-i bine, în sensul că totul e clar şi obscur.

Ne întoarcem la Mitică, bucureşteanul care sintetizând mult mai bine atuurile şi handicapurile candidaţilor încheie, povestindu-le vecinilor de scară o istorie scrisă de unul Brunea Fox, vorba lui, nu-l ştiţi voi. Campanie, perioadă interbelică, grădină de vară, candidatii faţă în faţă cu alegătorii. Căldură mare, mon cher, de aia cum numai bucureştenii ştiu s-o transpire. Primii candidaţi promit uliţe asfaltate, mahalale modernizate, piatră cubică pe tot trotuarul. Nimic, feed-back-ul – cum am zice noi – electoratului prezent în grădina… zero. Ultimul candidat urcă pe scenă şi ce credeţi că le promite oamenilor secaţi de sete: cişmele. Aplauze, urale. Cei trei, ai noştri, Diaconescu, Blaga şi Orban, vor promite şi ei. Din păcate (experienţa legată de primarii bucureşteni mă face să spun din păcate), logica ne arată că unul dintre ei va fi şi ales.